|
|
Mintuitorul
Doua mii de ani Isuse au trecut din ziua aceea, cind intii ti-a vazut fata, Betleemul din Iudea.
Doua mii de ani si totusi, lumea nu te intelege.Cu atitea legi "O Doamne", citi nu fac faradelege?
Citi din cei ce striga-n lume ca sint servii tai, ca Ana, au cuvintul tau in gura dar in suflet pe satana.
Rugaciuni fac la altare, marturie-n adunare; apoi faptele Isuse...doar tu stii pe fiecare.
Cei ce zic ca fac dreptate: nici nu fac, nici n-o cuvinta; ci-si bat joc de ea, Isuse si de-a ei chemare sfinta.
Citi nu predica iubirea?Cu-asa grai, cu-asa caldura, dar ascuns in al lor suflet, e numai venin si ura.
Citi vorbesc apoi zadarnic despre pace si-npacare cind, pe-ascuns ei aprind cearta, focul urii tot mai mare.
Si cind unii se rasfata, alti-n lipsuri grele pier; nedreptate, nedreptate strigatoare pin`la cer.
Si tot cuget singur Doamne, cum mai poti rabda pe lume nedreptate-asa de multa, crestinism numai cu nume.
Cum poti suferi Isuse ca dreptatea ta sa pice si pe-al ei mormint minciuna tot mai sus sa se ridice.
Cind se calca in picioare, tot cei drept si cei lumina, cind ce-i sfint si ce e vrednic este una cu tarina.
Si-adevarul tau,O Doamne,sa se calce in picioare si minciuna sa triumfe.Pina cind mai suferi oare?
O! Daca-i veni Isuse iar ca om in asta lume, sa le biciuiesti pacatul la acesti crestini cu nume.
Sa le-arati din nou in lume calea cea adevarata,sa spui iarasi adevarul cum il mai spuneai odata.
Cum s-ar ridica Isuse si te-ar declara eretic si ca faci rascoala-n tara...si iar temnita Isuse si iar haina de ocara.
Iude s-ar afla destule.Si calai ar fi atunci.Mesteri s-ar gasi ei iarasi ca sa pregateasca cruci.
Cuie se gasesc in lume;si-s si miini ca sa le bata.Si Golgota-r vedea iara ce a mai vazut odata.
Toate s-ar petrece Doamne,vezi asa in buna pace; si de mii de ani in lume, de-ai veni la fel ti-ar face.
|
| |
Balada ego-ului
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Frate, unii spun ca sunt invatati,
Altii spun ca au renuntat la toate,
Unii spun ca si-au supus simturile
Dar boala ego-ului ii chinuie inca.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Frate, unii spun ca sunt yoghini,
Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora
Dar "eu" si "al meu", "tu" si "al tau"
Nu le-au alungat din mintea lor
Ce sansa mai au de a supravietui
Cand sunt loviti de o asemenea boala ?
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Unii spun ca dau cu generozitate pomana,
Altii spun ca fac cu vigoare penitente
Dar ei nu cunosc Adevarul,
Ei nu realizeaza Ham,
Ei toti vor fi inghititi de Maya.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,
Altii spun ca duc o viata pura
A adevaratului Sine
Toate pretentiile lor sunt desarte.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,
Altii spun ca au facut toate posturile rituale
Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;
Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga ego-ul din mintea sa .
Indeparteaza-ti mandria,
Alunga-ti ego-ul
Nu fii infumurat de eforturile tale.
Kabir a spus : El, care devine
Un sclav al Domnului,
Gaseste adevarata sa casa.
Kabir
|
|
|
| |
Crestini si necrestini
In anul 240 Origen proclama: "Extra ecclesia nulla salus" tradusa prin "In afara Bisericii nu exista salvare". Din exemplele care urmeaza vom putea constata ce drum lung au parcurs de atunci reprezentantii oficiali ai Bisericii, chiar in cazul extrem al intolerantei institutii catolice.
In recomandarea Lumen Gentium sugerata de Conciliul Vatican II se poate citi: "Cei ce n-au primit inca Evanghelia sunt ordonati în moduri diferite poporului lui Dumnezeu, mai intii poporul ce a primit legamantul si fagaduielile si din care Christos s-a nascut dupa carne... Dar telul mintuirii ii cuprinde si pe cei ce recunosc Creatorul, iar printre ei, mai intii, pe musulmani... Cit despre cei ce-l cauta pe Dumnezeu necunoscut sub umbre si figuri, Dumnezeu insusi nu e departe nici de ei, caci tuturor le da viata, suflare si toate lucrurile".
Declaratia Nostra Aetate merge mai departe, largindu-si solicitudinea la alte religii necrestine, hinduism, buddhism si toate cele "ce se afla in lume (si care) se straduiesc sa mearga, in chipuri diverse, in intimpinarea nelinistii inimii umane, propunind cai, adica doctrine, reguli de viata si rituri sfinte... Biserica Catolica nu respinge nimic din ce e adevarat si sfint in aceste religii. Ea considera cu un sincer respect aceste feluri de a actiona si de a trai, aceste reguli si aceste doctrine care, desi se deosebesc in multe puncte de ceea ce ea sustine si propune, aduc totusi adeseori o raza a Adevarului care ilumineaza pe toti oamenii".
Catechismul Bisericii Catolice publicat în 1992, referindu-se la necatolici arata ca acestia pot fi mintuiti daca "fara greseala din partea lor, ei ignora Evanghelia lui Christos si Biserica Sa, dar cauta totusi pe Dumnezeu cu inima sincera si se straduiesc sa-I implineasca vrerea asa cum le-o reveleaza constiinta lor".
Text reprodus din Marc Dem Le troisieme secret de Fatima, Ed. du Rocher, 1994, p. 167-169.)
|
|
|
| |
Dao-De-Tzin PARTEA INTII
I Dao, care poate fi exprimat prin cuvinte, nu este permanentul dao. Numele,
care poate fi numit, nu este numele permanent. Ceea ce nu are nume este
principiul cerului si al pamantului, ceea ce poseda un nume este mama tuturor
lucrurilor. De aceea, cel care este liber de pasiuni vede taina minunata a lui
dao, iar cine are pasiuni il vede numai in forma sa finita. Amandoua au aceeasi origine, dar cu numiri diferite. Impreuna se numesc adancul cel mai adanc. De la un adanc la altul este poarta spre tot ce este minunat.
II Cand toti oamenii vor afla ca frumosul este frumos, va aparea si ceea ce
este urit. Cind toti vor afla ca binele este bine, va aparea raul. De aceea,
fiinta si nefiinta se nasc una pe cealalta, ceea ce e greu si ceea ce e usor se
creeaza unul pe celalalt, ceea ce e lung si ceea ce e scurt se leaga reciproc;
ceea ce e inalt si ceea ce e scund se determina reciproc,contopindu-se,ajung la
armonie, ceea ce precede si ceea ce urmeaza se succed. De aceea inteleptul
infaptuieste lucrurile prin nonactiune si realizeaza invatatura fara mijlocirea
cuvintelor. Atunci toate fiintele vor inflori si el nu le va refuza nimic. El
creeaza si nu poseda ceea ce a creeat, face si nu foloseste de ceea ce a facut,
infaptuieste lucrurile si nu se mindreste. Pentru ca nu se mindreste, nici o
fiinta nu-l paraseste.
III Daca nu-i ridica in slava pe cei nobili, nu vor fi certuri in popor; daca
nu vom pretui obiectele rare, nu vor fi hoti in popor; daca nu vom arata ceea
ce poate trezi invidia, inima poporului nu va fi turburata. De aceea, cirmuirea
omului intelept face ca inimile lor sa fie goale, iar stomacurile pline. Ea
slabeste vointa lor si le intareste oasele. Ea cauta mereu ca poporul sa nu
aiba cunostinte si patimi iar cei care au cunostinte sa nu indrazneasca a
actiona. Realizarea nonactiunii de catre intelept aduce intotdeauna linistea.
IV Dao este vid, dar atunci cand actioneaza pare inepuizabil. O, adanc al
adancurilor ! El pare stramosul tuturor lucrurilor. Daca ii vom tesi puterea
de patrundere, daca ii vom ordona haosul, daca ii vom micsora stralucirea,
daca-l vom asemui cu un fir de praf, el va aparea ca existand in mod limpede. Eu nu stiu cine i-a dat nastere. El este premergator stramosului fenomenelor.
V Cerul si pamantul nu au omenie si se poarta fata de toate fiintele ca fata de
iarba si animale. Omul intelept nu are omenie si nu incalca viata fireasca a
poporului. Spatiul dintre cer si pamant seamana cu foalele fierarului si
fluierul: amandoua sint pe dinauntru goale si drepte. Cu cit este mai puternica
miscarea inauntru, cu atit sint mai mari rezultatele. Cel care vorbeste mult,
ajunge deseori la nereusita. De aceea este mai bine sa tii drumul de mijloc.
VI Vidul lui Dao este nemuritor si eu il numesc principiul cel mai adanc.
Intrarea in principiul cel mai adinc o numesc radacina cerului si a pamantului.
El este infinit ca existenta si actioneaza fara sfortare.
VII Cerul si pamintul au o durata infinita. Cerul si pamintul au o durata
infinita deoarece ele nu exista pentru sine. Iata pentru ce ele pot dura la
infinit. De aceea, omul intelept cedeaza locul altora, aratindu-se astfel
superior oamenilor. El nu-si precupeteste viata, si prin aceasta viata lui se
mentine. Oare aceasta nu se intimpla pentru ca inteleptul neglijeaza interesele
personale si, prin aceasta, interesele sale personale se infaptuiesc?
VIII Binele suprem seamana cu apa. Apa aduce folos tuturor fiintelor si nu
lupta. Ea este acolo unde oamenii nu ar dori sa fie. De aceea seamana cu dao.
Viata trebuie sa urmeze legile pamantului; inima trebuie sa urmeze legile
impulsurilor interioare; binefacerea trebuie sa corespunda omeniei; conducerea
tarii trebuie sa corespunda linistii; activitatea trebuie sa corespunda
posibilitatilor; actiunea trebuie sa corespunda timpului. Si daca nu va fi
lupta, nu va fi rascoala in popor.
IX Este mai bine sa lasam vasul neumplut, decit sa incercam a-l pastra atunci
cand este prea plin. Lama nu poate fi pastrata prea multa vreme daca o folosim
si o ascutim mereu. Daca sala este plina cu aur si cu jad, nimeni nu este in
masura sa-i asigure paza. Daca cei bogati si nobili se mindresc, ei atrag
singuri, prin aceasta, nenorocirea asupra lor. Cind opera este infaptuita
iar numele omului incununat de glorie, el trebuie sa se indeparteze. Aceasta
este legea naturala a lui dao.
X Pentru a-si pastra linistea sufletului, omul trebuie sa respecte unitatea.
Atunci in el nu se vor trezi dorintele. Daca-si va face spiritul blind, omul va
incepe sa semene cu un nou nascut. Daca contemplarea lui va deveni pura, el nu
va gresi.
Dragostea pentru popor si guvernarea tarii se infaptuiesc fara a
filosofa. Portile lumii se deschid si se inchid, daca pastram linistea.
Cunoasterea acestui adevar face posibila nonactiunea.
A naste fiintele si a le educa, a crea si a nu poseda ceea ce a fost
creat, a fauri si a nu folosi ceea ce s-a faurit, atunci cind esti mai mare
printre ceilalti, sa nu te socotesti stapinitor-toate acestea sint cel mai
adanc de.
XI Treizeci de spite se unesc intr-un butuc, formind roata, iar folosirea rotii
depinde de existenta golului dintre ele (Dintre spite). Din lut se fac vase,
iar folosirea vaselor depinde de golul dintre ele. Se deschid usi si ferestre
pentru a face o casa, iar folosirea caselor depinde de golul din ele. Iata ce
inseamna folosul fiintei si utilitatea nefiintei.
XII Cinci culori orbesc vederea. Cinci sunete asurzesc auzul. Cinci senzatii
de gust tocesc gustul. Cursa rapida si vinatoarea tulbura inima. Lucrurile
pretioase il fac pe om sa savirseasca crime. De aceea sfortarile omului
intelept sint indreptate spre a face viata indestulata, iar nu spre a avea
lucruri frumoase. El renunta la acestea din urma si se multumeste cu cele
dintii.
XIII Rusinea seamana cu frica. Nobletea este asemanatoare cu o mare nenorocire in viata. Ce inseamna ca gloria si rusinea seamana cu frica ? Asta inseamna ca oamenii inferiori isi cistiga gloria cu frica si o pierd tot cu frica. Ce inseamna ca nobletea este asemanatoare cu o mare nenorocire in viata ? Aceasta inseamna ca sufar de o mare nenorocire pentru ca imi sunt scump mie insumi. Daca nu-mi voi fi scump mie insumi, nu voi fi nici nefericit. De aceea, nobilul care serveste oamenii cu devotament poate trai in mijlocul lor. Cel omenos, care ii serveste cu devotament pe oameni, se poate afla in mijlocul lor.
XIV Ma uit la el si nu-l vad, si de aceea il numesc invizibil. Il ascult si
nu-l aud, de aceea il numesc de neauzit. Incerc sa-l cuprind si nu-l ajung,
de aceea il numesc foarte mic.Aceste trei insusiri ale lui dao sint
inexplicabile. De aceea ele se contopesc intr-una singura. Partea lui de sus
nu este luminata, partea lui de jos nu este intunecata. El este infinit si
nu poate fi numit. El se intoarce din nou la nefiinta. Si iata ca este numit
forma fara forme, figura fara fiinta. De aceea el este numit neclar si
nebulos. Il intilnesc si nu-i vad fata, il urmaresc si nu-i vad spatele.
Urmind vechiul dao si stapinind existenta de astazi, putem cunoaste
inceputul cel vechi. Acesta este firul lui dao
XV In timpurile vechi, cel care era capabil de invatatura stia lucrurile cele
mai mici si taina adinca. Dar ei erau tainici, si de aceea nu puteau fi
cunoscuti. Deoarece nu puteau fi cunoscuti, le dau o figura dupa inchipuirea
mea : erau timizi, ca cei care trec iarna un torent; erau nehotariti, de parca
s-ar fi temut de vecinii lor; erau gravi, ca niste oaspeti; erau prudenti, de
parca ar fi trecut pe gheata topita; erau simpli, ca un lemn nelucrat; erau de
necuprins, ca o vale; erau de nepatruns ca apa tulbure. Erau cei care,
pastrindu-si linistea, stiau sa faca curat ceea ce era murdar. Erau cei care,
prin stiinta lor de a face miscarea eterna linistita, contribuiau la viata. Ei
urmau calea lui dao si nu doreau multe. Nedorind multe, ei se multumeau cu ceea ce exista si nu cereau nimic nou.
XVI Voi duce golul inimii mele pina la capat, voi pastra linistea deplina
si atunci toate lucrurile vor creste singure, iar eu voi astepta intoarcerea
lor. Toate lucrurile infloresc si se intorc la inceputul lor. Intoarcerea lor
la inceput se cheama repaus, iar repausul se cheama reintoarcere la viata.
Reintoarcerea la viata se cheama permanenta. Cunoasterea permanentei se
numeste invatatura, iar necunoasterea permanentei pricinuieste raul. Cel care
cunoaste permanenta devine intelept. Inteleptul devine drept, iar cel care
este drept devine domnitor. Domnitorul urmeaza cerul, cerul urmeaza calea lui
dao iar dao este etern. Pina la capatul vietii un astfel de domnitor nu va fi
primejduit.
XVII Oamenii simpli stiau ca au oameni mari. Ei ii iubeau si ii cinsteau.
Apoi s-au temut de ei si i-au urit. De aceea cine nu merita incredere nu se
bucura de increderea oamenilor. Cine este plin de judecata si cumpatat in
vorbele sale isi cistiga merite si infaptuieste lucruri, iar poporul spune ca
el urmeaza calea firii.
XVIII Cind a fost inlaturat marele dao, a aparut "omenia" si "dreptatea". Cind
a aparut cugetarea, s-a nascut si marea fatarnicie. Cind sase rude sint in
cearta, apar "pietatea filiala" si "dragostea paterna". Atunci cind in stat
domneste dezordinea, apar "slujitorii credinciosi".
XIX Cind vor fi inlaturate cugetarea si eruditia, poporul va fi de o suta de ori
mai fericit; cind vor fi inlaturate "omenia" si "dreptatea" poporul se va
intoarce la pietatea filiala si la dragostea paterna; cind perfidia si
cistigul vor fi nimicite, vor dispare hotii si tilharii. Toate aceste trei
lucruri provin din insuficienta cunostintelor. De aceea, trebuie sa le aratam
oamenilor ca ei trebuie sa fie simpli si modesti, sa-si micsoreze dorintele
personale si sa se elibereze de pasiuni.
XX Cind va fi nimicita "eruditia", nu va mai fi nici amaraciune. Cat de
neinsemnata este deosebirea dintre fagaduiala si lingusire, cit si de mare este
deosebirea intre bine si rau! Trebuie sa ocolim ceea ce le face teama oamenilor.
O! Cit de haotica este lumea in care inca nu s-a facut ordine. Toti oamenii sunt bucurosi, de parca ar lua parte la o petrecere festiva sau ar sarbatori sosirea primaverii. Numai eu sint calm si nu ma arat in lume. O! Plutesc! Se pare ca nu exista un loc in care as putea sa ma opresc. Toti oamenii sint plini de dorinte, numai eu unul seman cu cineva care a renuntat la toate. Eu sint inima unui om prost. O, cit este de goala. Toti oamenii sint plini de lumina. Numai eu unul seman cu cineva care e cufundat in bezna. Toti oamenii sunt furiosi, numai eu unul sint indiferent. Eu seman cu cineva care pluteste pe intinsul marii si nu stie unde sa se opreasca. Toti oamenii isi manifesta aptitudinile, numai eu unul seman cu un prost si cu un mizerabil. Numai eu unul ma deosebesc de ceilalti, prin aceea ca pretuiesc izvorul hranei.
XXI Formele marelui de se supun numai lui dao. Dao este un lucru neclar
si nebulos.
O, nebulozitate! O, neclaritate! In ea sint cuprinse formele. O, neclaritate! In ea sint cuprinse lucrurile. O, adinc fara fund! O, nebulozitate! In ea sint cuprinse semintele. Semintele sale sint absolut reale, in ele este cuprins adevarul. Din timpurile cele mai vechi si pina in zilele noastre, numele lui nu dispare. El exista pentru a desemna principiul tuturor lucrurilor. De unde cunosc principiul tuturor lucrurilor. De unde cunosc principiul tuturor lucrurilor. De unde cunosc principiul tuturor lucrurilor ? Numai multumita lui.
XXII Ceea ce nu este plin devine plin; ceea ce este strimb devine drept;
ceea ce este gol se umple; ceea ce este vechi se schimba in nou; ceea ce este
putin devine mult.
Ceea ce e mult trezeste ratacirea. De aceea, omul intelept pastreaza
unitatea si devine o pilda pentru toti. El nu se pune in evidenta si de aceea
straluceste; el nu vorbeste despre sine si de aceea este glorios; el nu se
proslaveste, si de aceea este merituos; el nu se inalta singur, de aceea este
mai mare peste altii. El nu lupta, si de aceea este de neinvins in lume.
In vremurile vechi se spunea ca ceea ce este nedesavirsit devine
desavirsit. Oare sa nu fie aceastea decit vorbe goale? Adevarul, desavirsirea
isi subordoneaza totul.
XXIII Trebuie sa vorbim mai putin, sa urmam calea fireasca. Un vint repede
nu dureaza toata dimineata, o ploaie puternica nu tine toata ziua. Cine le face
toate acestea ? Cerul si pamintul. Nici chiar cerul si pamintul nu pot face
ceva etern, cu atit mai putin omul. De aceea, el slujeste lui dao. Omul cu dao
este identic cu dao. Omul cu de este identic cu de. Cel care pierde este
identic cu pierderea. Cel care este identic cu dao dobindeste dao. Cel care
este identic cu de dobindeste de. Cel care este identic cu pierderea dobindeste
ceea ce a pierdut. Numai indoielile dau nastere necredintei.
XXIV Cine s-a ridicat in virful picioarelor nu poate sta mult. Cine face pasi
mari nu poate merge mult. Cine se scoate singur in evidenta, nu straluceste.
Cine se lauda singur, nu va cistiga gloria. Cine ataca, nu obtine succesul.
Cine se inalta singur nu poate deveni mai mare peste altii. Plecind de la dao,
toate acestea se cheama dorinta inutila si purtare nefolositoare. Pe acestea
le urasc toate fiintele. De aceea, omul care poseda dao nu o face.
XXV Iata lucrul aparut in haos, nascut inaintea cerului si a pamintului!
O, calm! O, vid! El sta singuratic si nu se schimba. El actioneaza pretutindeni
si nu este supus primejdiei de a se distruge, el poate fi socotit mama
subcerescului. Eu nu-i stiu numele. Desemnindu-l printr-un semn, ii voi zice
dao; dindu-i in mod arbitrar un nume, ii voi spune marele. Marele, il voi numi
trecator. Trecator, il voi numi indepartat. Indepartat, il voi numi reversibil.
Iata de ce este mare dao, este mare cerul, este mare pamintul, este mare si
domnitorul. In univers exista patru mari, iar printre ei este si domnitorul.
Omul urmeaza legile pamintului. Pamintul urmeaza legile cerului. Cerul urmeaza legile lui dao, iar dao isi urmeaza sie insusi.
XXVI Ceea ce e greu este baza a ceea ce e usor. Repaosul este principalul
in miscare. De aceea, omul intelept actioneaza toata ziua, fara a lasa la o
parte lucrurile grele. Desi el nutreste o speranta plina de stralucire el se
afla intr-o stare de desavirsita liniste. Degeaba stapinitorul a zece mii de
care de razboi, preocupat de sine, priveste cu dispret lumea! Dispretul
distruge temelia sa, iar graba sa il face sa-si piarda puterea.
XXVIII Cel care stie sa mearga nu lasa urme. Cel care stie sa vorbeasca nu
face greseli. Cine stie sa socoteasca nu foloseste uneltele de calculat. Cine
stie sa inchida usa nu foloseste zavorul, si inchide usa atit de puternic,
incat este cu neputinta sa o deschizi. Cine stie sa faca legaturi nu foloseste
sfoara si le leaga atit de trainic, incit e cu neputinta sa le desfaci. De aceea
omul intelept ii salveaza mereu cu pricepere pe oameni si nu-i paraseste. El stie totdeauna sa salveze fiintele, de aceea el nu le paraseste. Acesta se cheama o cultura adinca. In felul acesta, virtutua este invatatorul celor rai, iar cei rai sint sprijinul ei. Daca cei rai nu-si pretuiesc invatatorul si virtutea nu-si iubeste sprijinul atunci desi ei se socotesc intelepti, de fapt sint cufundati in bezna. Iata ce este mai insemnat si mai adinc.
XXVIII
Acela care, cunoscindu-si vitejia, ramine modest, va deveni, asemeni piriului de munte, primul in tara. Cel care a devenit primul in tara nu va parasi eternul de si se va reintoarce la starea unui prunc. Cel care, cunoscind sarbatoarea, pastreaza pentru el ceea ce este cotidian, devine un exemplu pentru toyi. Cine a devenit un exemplu pentru toti nu se deosebeste de eternul de si se reintoarce la ceea ce nu are inceput. Cel care, cunoscindu-si gloria, isi pastreaza anonimatul, devine primul in tara. Cine a devenit primul in tara atinge perfectiunea in eternul de si se reintoarce la calea firii. Cind calea firii se distruge, ea se transforma intr-un mijloc, cu ajutorul caruia devine conducator, iar marea sa ordine nu se tulbura.
XXIX
Daca cineva incearca sa cucereasca o tara prin forta, stiu ca nu-si atinge scopul. Tara seamana cu un vas misterios, pe care nu ai voie sa-l atingi. Daca cineva il atinge, va suferi un esec. Daca cineva va pune mina pe el, il va pierde. De aceea unele fiinte merg, altele le urmeaza; unele infloresc, altele se usuca; unele se intaresc, altele slabesc; unele se creeaza, altele se distrug. De aceea omul intelept renunta la ceea ce este inutil, inlatura luxul si risipa.
XXX
Cel care il slujeste pe capul poporului prin mijlocirea lui dao, nu biruie alte tari cu ajutorul ostilor, deoarece aceasta se poate intoarce impotriva sa. Pe unde au trecut ostile, cresc buruienile si spinii. Dupa razboaie mari, vin ani de foamete.
Conducatorul de osti iscusit invinge si se opreste aici; el nu indrazneste sa infaptuiasca silnicia. El invinge si nu se glorifica pe sine. El invinge si nu ataca. El invinge si nu se mindreste. El invinge, pentru ca este silit sa o faca. El invinge, dar nu este razboinic. Cind o fiinta, in putere inca, imbatrineste, se cheama ca a fost parasita de dao. Cine nu respecta calea lui dao, piere inainte de vreme.
XXXI O oaste buna este un mijloc care naste nenorocirea: o urasc toate fiintele. De aceea omul care urmeaza calea lui dao, n-o foloseste.
In timp de pace, omul nobil prefera respectul, iar in razboi foloseste forta. Oastea este o unealta a nenorocirii, ea nu este unealta celui nobil. El n-o foloseste decit atunci cind este silit. Cel mai important lucru este sa pastrezi linistea, iar in caz de victorie sa nu te proslavesti. A te glorifica cu o victorie inseamna a te bucura de uciderea oamenilor. Cel care se bucura de uciderea oamenilor, nu poate cistiga simpatie in tara. Fericirea se creeaza prin respect, iar nenorocirea provine din violenta. Comandantii de flancuri se aseaza in stinga, iar comandantul ostirii in dreapta. Se spune ca ei trebuie intimpuinati cu o ceremonie funerara. Daca ei omoara multi oameni, e un motiv pentru care trebuie sa plingem amar. Victoria trebuie sarbatorita printr-o ceremonie funerara.
XXXII
Dao este si nu are nume. Desi este o fiinta mica, nimeni in lume nu si-l poate subordona. Daca nobilimea si domnitorii il pot respecta, toate fiintele devin de la sine linistite. Atunci cerul si pamintul se contopesc in armonie, vin fericirea si bunastarea, iar poporul se linisteste fara sa i se porunceasca.
Cind se stabileste ordinea, apar numele; in masura in care au aparut numele, trebuie sa cunoastem limita. Cunoastertea limitei ne da posibilitatea sa scapam de primejdie.
Aflindu-se in lume, dao seamana cu piraiele de munte, care curg spre fluvii si spre mari.
XXXIII
Cel care cunoaste oamenii este intelept. Cel care se cunoaste pe sine este luminat. Cel care invinge oamenii e puternic. Cel care se invinge pe sine este foarte puternic. Cel care cunoaste indestularea e bogat. Cel care actioneaza cu perseverenta are vointa. Cel care nu-si pierde natura este vesnic. Cel care a murit, dar nu este uitat, este nemuritor.
XXXIV
Marele dao se raspindeste peste tot. El poate fi in dreapta si in stinga. Gratie lui, se nasc toate fiintele si el nu le refuza nimic. El face ispravi glorioase, dar nu-si doreste glorie. Educind cu dragoste toate fiintele el nu devine stapinul lor. El nu are niciodata o dorinta proprie, de aceea el poate fi numit mic, modest. Toate fiintele se intorc la el, si el nu se considera stapin. El poate fi numit mare. El devine mare pentru ca nu se socoteste ca atare.
XXXV
La cel care reprezinta mareata figura a lui dao, vine tot poporul. Oamenii vin si el nu le pricinuieste nici un rau. El le aduce pace, liniste, muzica si hrana. Chiar calatorul se opreste la el. Atunci cind dao iese din gura el este anost, fara gust. El este invizibil si nu poate fi auzit. In actiune, el este inepuizabil.
XXXVI
Ceea ce vrem sa comprimam se dilata neaparat. Ceea ce vrem sa slabim se intareste neaparat. Ceea ce vrem sa distrugem infloreste neaparat. Cine vrea sa-i ia cuiva ceva, pierde neaparat si el acel lucru. Toate acestea inseamna ca sint greu de inteles. Ceea ce emoale infringe ceea ce este dur, cei slabi infring pe cei puternici. Pestele nu poate parasi adincul. In stat, nu ai voie sa le arati oamenilor o arma ascutita.
XXXVII
Dao realizeaza in permanenta nonactiunea si, prin aceasta, nu exista nimic care sa nu fie facut de el. Daca nobilimea si domnitorii il vor respecta, toate fiintele se vor schimba de la sine. Daca cei care se schimba vor voi sa actioneze, ii voi asupri cu ajutorul simplei existente, care nu are nume. Ceea ce nu are nume -simpla existenta- nu doreste nimic pentru sine. Lipsa dorintei aduce linistea, si atunci ordinea in lume se va stabili de la sine.
PARTEA A DOUA
XXXVIII
Omul cu de superior nu face fapte bune, pentru ca este virtuos; omul cu de inferior nu neglijeaza faptele bune pentru ca nu este virtuos; omul cu de superior este inactiv si actioneaza prin nonactiune; omul cu de inferior este activ si actioneaza cu efort; omul cu "omenie superioara" actioneaza, iar activitatea lui se realizeaza prin nonactiune; omul cu "echitate superioara" este activ si actioneaza cu efort, omul cu "respectabilitate superioara" actioneaza si nimeni nu-i raspunde. Atunci el constringe oamenii la respect. De aceea "virtutea" apare abia dupa ce se pierde dao, "omenia" dupa ce se pierde "virtutea", "echitatea" dupa ce se pierde omenia, "respectul" dupa ce se pierde echitatea.
Respectul este semnul lipsei de incredere si de devotament. El este inceputul dezordinii.
Aspectul exterior este floarea lui dao, inceputul ignorantei. De aceea, omul mare ia ceea ce este esential si lasa deoparte ceea ce este neinsemnat. El ia fructul si lasa florea. El prefera prima si renunta la a doua.
XXXIX
Iata lucrurile care, din cele mai vechi timpuri, sint in unitate. Gratie unitatii cerul a devenit pur, pamintul de nezdruncinat, spiritul sensibil, valea infloritoare si au inceput sa se nasca toate fiintele. Gratie unitatii nobilimea si domnitorii devin pilda in lume. Iata ce creeaza unitatea. Daca cerul este impur, el se distruge; daca pamintul este instabil, el se prabuseste; daca spiritul nu este sensibil, el dispare; daca vaile nu infloresc, ele se transforma intr-un pustiu; daca lucrurile nu se nasc ele dispar; daca nobilii si domnitorii nu sint o pilda de noblete, ei vor fi rasturnati.
Cei fara noblete constituie baza celor nobili, iar ceea ce este jos constituie baza a ceea ce este sus. De aceea nobilii si domnitorii care se inalta singuri nu au o situatie solida. Asta se intimpla pentru ca ei nu vad in cei lipsiti de noblete baza lor. Aceasta este o cale gresita. Daca desfacem un car nu ramine din el nimic. Nu este voie sa fii pretios, ca jadul, ci trebuie sa devii simplu, ca piatra.
XL
Contradictia este actiunea lui dao, slabiciunea este insusirea lui dao. In lume, toate lucrurile se nasc in existenta, iar existenta se naste in nonexistenta.
XLI
Omul cu eruditie superioara, aflind despre dao, tinde sa-l realizeze. Omul cu eruditie medie, cind il pastreaza, cind il pierde. Omul cu eruditie inferioara, aflind despre dao, il supune batjocurii. Daca nu ar fi supus batjocurii, nu ar fi dao. De aceea exista zicatoarea: cine cunoaste dao seamana cu cineva neluminat; cine patrunde in dao, seamana cu cineva care se retrage; cine este la inaltimea lui dao, seamana cu cineva care rataceste. Omul cu virtute superioara seamana cu un om simplu; cel foarte invatat seamana cu cel dispretuit; virtutea fara margini seamana cu lipsa ei; raspindirea virtutii seamana cu risipirea ei; adevarul adevarat seamana cu lipsa lui. Un patrat mare nu are unghiuri; un vas mare se fabrica multa vreme; un sunet puternic nu poate fi auzit; o figura mare nu are forma. Dao este ascuns de noi si nu are nume. Dar el da ajutor tuturor fiintelor si le aduce la desavirsire.
XLII
Dao da nastere unului, unul naste diada, diada naste triada, iar triada toate fiintele. Toate fiintele poarta in sine in si ian , sint pline de ti si formeaza armonia. Oamenilor nu le plac poreclele"singuratic" si "nevrednic". Totusi domnitorii si imparatii isi dau aceste porecle. Asadar unele lucruri se maresc, atunci cind sint micsorate, iar altele se micsoreaza, atunci cind sint marite.
Ceea ce va invata oamenii, va invat si eu. Cei puternici si cruzi nu mor de moarte buna. Dupa aceasta ma calauzesc in invatatura mea.
XLIII
In lume, cei slabi ii inving pe cei mai puternici. Nefiinta patrunde pretutindeni si peste tot. Iata de ce cunosc eu folosul nonactiunii. In lume nu exista nimic care sa se poata compara cu invatatura tacerii si cu folosul nonactiunii.
XLIV
Ce este mai aproape de noi: gloria sau viata? Ce este mai scump: viata sau bogatia? Ce este mai greu de suportat: cistigul sau pierderea? Cine economiseste multe va suferi pierderi mari. Cine acumuleaza mult va suferi pagube mari. Cine stie masura, nu va avea esecuri. Cine stie limita, nu va fi in primejdie. El devine etern.
XLV
Marea perfectiune seamana cu imperfectiunea, actiunea ei este infinita; marea plinatate seamana cu vidul, actiunea ei este inepuizabila; marea rectitudine seamana cu o curba; excesul de spirit seamana cu prostia; Un mare orator seamana cu un bilbiit. Miscarea infringe frigul, repausul infringe caldura. Linistea creeaza ordinea in lume.
XLVI
Cind in tara exista dao, caii ingrasa pamintul. Cind in tara nu exista dao, caii de lupta pasc pe ogoare. Nu exista nenorocire mai mare decit necunoasterea limitelor pasiunilor noastre si nu exista primejdie mai mare decit nazuinta de a dobindi bogatii. De aceea, cel care stie sa fie satisfacut cu putin, este totdeauna multumit de viata sa.
XLVII
Fara a iesi pe usa, inteleptul cunoaste lumea. Fara a privi afara pe fereastra, el vede firescul dao. Cu cit merge mai departe, cu atit cunoaste mai putin. De aceea, omul intelept nu umbla, ci cunoaste. Fara a vedea lucrurile, el le numeste. Fara a actiona, el creeaza.
XLVIII
Cine invata, sporeste in fiecare zi cunostintele sale. Cine serveste lui dao, micsoreaza zi cu zi dorintele sale. Prin micsorarea continua, omul ajunge la nonactiune. Nu exista nimic care sa nu poata fi facut de nonactiune. De aceea, cucerirea lumii se realizeaza totdeauna cu ajutorul nonactiunii. Cine actioneaza, nu este in stare de a cucerii lumea.
XLIX
Inteleptul nu are inima proprie, inima lui se compune din inimile poporului. Celor buni le fac bine, iar celor rai le doresc, de asemenea, bine. In felul acesta se educa virtutea. Celor sinceri le sint credincios, iar celor nesinceri de asemenea credincios. In felul acesta se educa sinceritatea. Omul intelept traieste linistit in lume si stringe, in inima sa, parerile poporului. El priveste poporul ca pe proprii sai copii.
L
Fiintele se nasc si mor. Din zece oameni, trei merg spre viata si din zece- trei merg spre moarte. In fiecare zece oameni mai exista trei, care mor de pe urma actiunilor lor. De ce este asa? Aceasta se intimpla pentru ca nazuinta lor spre viata este prea puternica.
Am auzit ca cel care stie sa stapineasca viata, mergind pe pamint, nu se teme de rinocer si de tigru, iar inaintind in batalie, nu se teme de soldati inarmati. Rinocerul nu are unde sa-si infiga in el cornul, tigrul nu are unde sa puna ghearele, iar soldatii nu au unde sa-l loveasca cu sabia lor. De ce este asa? Aceasta se intimpla pentru ca moartea nu exista pentru el.
LI
Dao naste lucrurile, de le nutreste. Lucrurile iau forma, formele se desavirsesc. De aceea nu exista lucru care sa nu preamareasca dao si sa nu pretuiasca De. Dao este preamarit, de este respectat, pentru ca ele nu dau porunci ci urmeaza firea.
Dao naste lucrurile, de le nutreste, le creste, le educa, le desavirseste, le face mature, le ingrijeste, le sustine. A crea si a nu-ti insusi, a faptui si a nu te lauda, a fi superior si a nu porunci - iata ce se cheama cel mai profund de .
LII
In subceresc exista un inceput, si el este mama subcerescului. Cine a cunoscut mama, poate cunoaste si pe copiii ei. Cind sint cunoscuti copiii, trebuie sa ne amintim din nou de mama. In acest caz, omul nu va fi primejduit pina la sfirsitul vietii. Daca omul isi paraseste dorintele si se elibereaza de patimi, el nu va fi obosit pina la sfirsitul vietii. Daca insa da friu liber patimilor sale si este absorbit de actiunile sale, el nu va avea scapare de nenorociri. A vedea lucrurile cele mai mici, inseamna claritate. A-ti pastra slabiciunile inseamna a fi puternic. Folosindu-i stralucirea, il vei face pe dao din nou limpede. Atunci omul nu va avea nenorociri pina la sfirsitul vietii. Aceasta inseamna a respecta permanenta.
LIII
Daca as stapini stiinta, as merge pe drumul mare. Singurul lucru de carema tem este actiunea. Drumul mare este cu totul neted, dar poporul iubeste cararile. Daca palatul este luxos, ogoarele sint acoperite de buruieni, iar magaziile de piine sint cu totul goale. Nobilimea se imbraca in tesaturi luxoase, poarta sabii ascutite, nu se multumeste cu hrana obisnuita si acumuleaza bogatii inutile. Toate acestea se cheama jaf si laudarosenie. Ele sint o incalcare a lui dao.
LIV
Cine stie sa stea ferm, nu poate fi rasturnat. Cine stie sa se sprijine, nu poate fi darimat. Fiii si nepotii ii pastreaza amintire vesnica. Cel care desavirseste dao inlauntrul sau, la acela virtutea devine mai sincera. Cel care desavirseste dao in familie, la acela virtutea devine bogata. Cel care desavirseste dao in sat, la acela virtutea devine vasta. Cel care desavirseste dao in imparatie, la acela virtutea devine bogata. Cel care desavirseste dao in subceresc, la acela virtutea devine universala.
Dupa tine, ii poti cunoaste pe altii; dupa o familie, pot fi cunoscute celelalte; dupa un stat, pot fi cunoscute celelalte; dupa o imparatie, pot fi cunoscute celelalte; dupa o tara, poate fi cunoscuta lumea intreaga. De unde cunosc eu lumea, ca atare? Multumita acestora.
LV
Cine cuprinde in sine desavirsitul de seamana cu un nou nascut. Serpii si insectele otravitoare il vor cruta, fiarele salbatice nu-l vor apuca, pasarile de prada nu-l vor lovi cu ciocul. Oasele sale sint moi, muschii sai sint slabi, dar el le tine cu putere (dao). Fara a cunoaste contopirea celor doua sexe, el poseda aptitudinea de a da viata. El este foarte sensibil. El striga toata ziua si glasul sau nu se schimba. El este perfect armonios. Cunoasterea armoniei inseamna permanenta. Cunoasterea permanentei inseamna a fi luminat. Imbogatirea vietii se numeste fericire. Incordarea spiritului in inima se numeste perseverenta. Fiinta plina de forte imbatruineste; aceasta inseamna o incalcare a lui dao. Cine nu poseda dao, piere inainte de vreme.
LVI
Cel care vorbeste mult, nu stie. Cel care stie mult, nu vorbeste. Cel care isi paraseste dorintele, renunta la patimi, isi inabusa nazuintele, isi elibereaza gindurile de confizie, isi modereaza stralucirea, isi reduce impresiile la unitate, acela este identic cu ceea ce este mai profund. Noi nu ni-l putem apropia, pentru a ne inrudi cu el; noi nu ni-l putem apropia pentru a-l dispretui; noi nu ni-l putem apropia pentru a-l folosi; noi nu ni-l putem apropia, pentru a-i dauna; noi nu ni-l putem apropia, pentru a-l inalta; noi nu ni-l putem apropia, pentru a-l injosi. Iata de ce este el respectat in tara.
LVII
Tara se guverneaza cu dreptate, razboiul se poarta cu viclesug. Cucerirea lumii se realizeaza cu ajutorul nonactiunii. De unde le stiu toate acestea? Iata de unde: Cind in tara sint multe legi ingraditoare, poporul saraceste. Cind poporul are multe arme ascutite, creste dezordinea in tara. Cind sint multi mesteri iscusiti, sporesc obiectele rare. Cind se inmultesc legile si poruncile, se mareste numarul hotilor si al tilharilor.
De aceea omul intelept spune: daca nu actionez, poporul se va schimba de la sine; daca sint linistit, poporul se va indrepta singur. Daca sint pasiv, poporul va deveni bogat singur; daca nu am pasiuni, poporul va deveni blind.
LVIII
Cind cirmuirea este linistita, poporul va fi fericit. Cind cirmuirea este activa, poporul devine nenorocit. O, nenorocire! Ea este pe baza pe care se sprijina fericirea. O, fericire! Ea cuprinde nenorocirea. Cine cunoaste hotarele lor? Ele nu sint constante. Dreptatea se transforma din nou in viclenie, binele in rau. Omul este de multa vreme in ratacire. De aceea omul intelept este drept si nu ia nimic altuia. El este dezinteresat si nu le dauneaza celorlalti. El nu minte si nu face nimanui nici un rau. El este luminos, dar nu doreste sa straluceasca.
LIX
Pentru a guverna oamenii si a servi cerul, este cel mai bine sa fim moderati. Moderatia trebuie sa devina grija principala. Ea se cheama desavirsirea lui de. Desavirsitul de este o forta atotbiruitoare. Forta atotbiruitoare este inepuizabila. Forta inepuizabila da posibilitatea de a cuceri tara. Principiul cu ajutorul caruia se guverneaza tara este etern si se numeste radacina adinca si trainica. Ea este vesnicul dao.
LX
Guvernarea unei mari imparatii seamana cu pregatirea unei mincari din perti marunti. Daca lumea este guvernata prin dao, atunci spiritele mortilor nu fac minuni. Nu numai ca spiritele mortilor nu mai fac minuni, dar ele vor inceta chiar de a le face rau oamenilor. Nu numai ca spiritul nu va dauna oamenilor, dar nici omul intelept nu va dauna oamenilor. Intrucit amindoi acestia nu suint daunatori, de al lor se contopeste.
LXI
O imparatie mare este cursul inferior al unui riu, un nod al subcerescului. Femela infringe totdeauna masculul prin imperturbabilitatea ei, si datorita imperturbabilitatii sale ea este inferioara masculului. De aceea, o imparatie mare isi atrage simpatia alteia mici prin aceea ca se pune mai prejos decit aceasta, iar o imparatie mica cucereste simpatia unei imparatii mari prin aceea ca este mai prejos decit aceasta. De aceea ne cistigam simpatia, fie prin aceea ca ne situam mai prejos, fie pentru ca sintem mai prejos de la sine. Sa doreasca o imparatie mare numai atit: ca toti sa fie hraniti la fel, iar o imparatie mica sa doreasca numai atit: ca sa serveasca oamenilor. Atunci amindoua vor obtine ceea ce doresc. Cel mare trebuie sa fie umil.
LXII
Dao este temelia profunda a tuturor lucruruilor. El este comoara oamenilor buni si pavaza celor rai. Vorbele frumoase pot fi rostite in public, buna purtare poate fi extinsa asupra oamenilor. Dar de ce sa fie lasati in parasire oamenii rai? Atunci pentru ce este numit un domnitor si i se dau trei sfetnici? Desi au pietre pretioase si se pot plimba in care, domnitorul si sfetnicii ar face mai bine sa urmeze calea lui dao, linistiti.
De ce era dao pretuit in vremurile vechi? In vremea aceea, oamenii nu cautau sa dobindeasca bogatii si crimele se iertau. De aceea dao era foarte apreciat in subceresc.
LXIII
Trebuie sa infaptuim nonactiunea, sa respectam linistea si sa gustam ceea ce este fara gust. Ceea ce e mare este alcatuit din particele marunte iar ceea ce e mult din particele mici. La ura, trebuie sa raspundem prin bine. Infringerea a ceea ce este greu incepe cu ceea ce e mic, deoarece in lume o opera grea este formata dintr-o opera usoara, iar una mare dintr-una mica. De aceea, inteleptul incepe totdeauna opera nu de la ceea ce este mare, si prin aceasta el savirseste o opera mare. Cine fagaduieste mult, nu merita incredere. Unde sint multe lucrari usoare, acolo sint si multe grele. De aceea, omul intelept se cufunda in dificultati si drept urmare acestea nu-l coplesesc.
LXIV
Ceea ce este linistit, poate fi pastrat cu usurinta. Ceea ce n-a manifestat inca semne ale existentei sale, este usor de indrumat. Ceea ce este slab, este usor de dezbinat. Ceea ce este marunt este usor de risipit. Actiunea trebuie inceputa cu ceea ce nu este inca. Trebuie sa incepem sa facem ordine, atunci cind nu e inca dezordine; deoarece un copac mare creste dintr-unul mic, un turn cu noua etaje incepe sa se construiasca dintr-un pumn de pamint, o calatorie de o mie de li incepe cu un singur pas. Cine actioneaza, va suferi un esec. Cine poseda ceva, va pierde. Iata de ce omul intelept este inactiv si nu sufera esecuri. El nu are nimic si de aceea nu pierde nimic. Cei care, savirsind lucruri, se grabesc sa ajunga la succes, vor esua. Cel care isi termina treaba cu precautie seamana cu cel care era cind a inceput-o; el va izbuti intotdeauna. De aceea, omul intelept nu are patimi, nu pretuieste obiectele care se obtin greu, invata de la cei care au cunostinte si merge pe calea care au mers altii. El urmeaza firea lucrurilor si nu se aventureaza sa actioneze dupa bunul sau plac.
LXV
In vremurile vechi, cei care urmau calea lui dao nu luminau poporul, ci il faceau nestiutor. Este greu sa guvernbezi poporul atunci cind are multe cunostinte. De aceea, guvernarea tarii cu ajutorul cunostintelor este un dusman al tarii, iar fara aplicarea lor este fericirea tarii. Cine stie aceste doua lucruri devine o pilda pentru ceilalti. Cunoasterea acestei pilde este cunoasterea celui mai adinc de. Cel mai adinc de este si adinc si vast.
El este opus tuturor fiintelor, dar le aduce la cea mai deplina conformitate.
LXVI
Fluviile si marile pot sa domneasca asupra sesurilor pentru ca ele sint capabile sa curga in jos. De aceea ele domnesc asupra sesurilor. Cind omul intelept doreste sa se inalte deasupra poporului, el trebuie sa se puna mai prejos decit ceilalti. Cind el doreste sa fie inaintea oamenilor, trebuie sa se situeze in urma celorlalti. De aceea, desi sta deasupra poporului, el nu apasa poporul; desi se afla in fata, poporul nu-i dauneaza. De aceea oamenii il pun cu bucurie inaintea lor si nu-si intorc fata de la el. El nu lupta, lucru multumita caruia este de neinvins in lume.
LXVII
Toti spun ca am un dao mare si ca nu se micsoreaza. Daca s-ar micsora atunci dupa o vreme mai indelungata ar deveni mic. Nu se micsoreaza, pentru ca este mare. Am trei comori, pe care le pretuiesc: prima este dragostea de om, a doua este economia, iar a treia consta in aceea ca nu indraznesc sa fiu inaintea altora. Eu ii iubesc pe oameni, de aceea pot deveni viteaz. Eu sint econom, de aceea pot fi darnic. Eu nu indraznesc sa fiu inaintea altora, de aceea pot fi un conducator intelept.Cine este viteaz fara omenie, darnic fara economie, si aflindu-se in fata ii impinge inapoi pe cei care sint in spate, acela piere. Cine poarta razboiul cu omenie invinge, iar apararea pe care o ridica este de neinvins. Cerul il salveaza, iar dragostea de om il pazeste.
LXVIII
Un intelept conducator de osti nu este razboinic. Un ostean iscusit nu este iute la minie. Cel care stie sa invinga dusmanul, nu ataca. Cel care stie sa conduca oamenii se pune intr-o situatie umila. Eu numesc aceasta de , care evita lupta. Aceasta este o forta in conducerea oamenilor. Aceasta inseamna a urma natura si principiul stravechi dao.
LXIX
Arta militara spune: eu nu indraznesc sa incep primul, trebuie sa astept. Eu nu indraznesc sa atac; inaintind macar cu un deget, ma retrag inapoi un cot. Aceasta inseamna a actiona prin nonactiune, a lovi fara sfortare. In acest caz, nu voi avea dusman si voi putea sa ma lipsesc de soldati. Nu exista nenorocire mai mare decit sa-ti subapreciezi adversarul. Subaprecierea adversarului va dauna secretului meu tainic dao. In urma bataliilor, cei care sufera cistiga victoria.
LXX
Voorbele mele sint usor de inteles si usor de faptuit. Dar oamenii nu pot intelege si nu pot faptui. In cuvinte este continut principiul, iar in actiuni principalul. In masura in care ei nu le cunosc, ei nu ma cunosc nici pe mine. Cind ma cunosc putin, eu sint scump. De aceea omul intelept seamana cu cel care se imbraca in tesaturi grosolane, dar poarta cu sine un jad.
LXXI
Cel ce are cunostinte si se preface ca e nestiutor, este superior. Cel care e lipsit de cunostinte si se preface a fi stiutor, e bolnav. Cel care-si da seama de boala nu este bolnav. Omul intelept nu este bolnav, pentru ca el isi da seama de paguba unei asemenea boli.
LXXII
Cind poporul nu se teme de cei puternici, atunci vine puterea. Nu apasati locuintele sale, nu-i dispretuiti viata. Cel care nu dispretuieste poporul nu va fi dispretuit de popor. De aceea, omul intelept, care se cunoaste, nu cauta sa se puna in fata. El se iubeste si nu se inalta. El renunta la vanitate si prefera sa nu se inalte.
LXXIII
Cel care este viteaz si razboinic piere, cel care este viteaz si nu este razboinic va trai. Aceste doua lucruri inseamna: unul-folos, celalalt-paguba. Cine stie cauzele pentru care cerul il uraste pe cel razboinic? Si inteleptul reuseste cu greu sa explice aceasta. Dao ceresc nu lupta, dar stie sa invinga. El nu vorbeste, dar stie sa raspunda. El vine de la sine. El este linistit si stie sa conduca lucrurile. Plasa naturii este rara, dar nimic nu trece prin ea.
LXXIV
Daca poporul nu se teme de moarte, ce rost mai are sa-l amenintam cu moartea? Cine sileste oamenii sa se teama de moarte si socoate ca aceasta ocupatie este distractiva, pe acela il voi prinde si-l voi nimici. Cine indrazneste sa actioneze astfel?
Totdeauna exista un purtator al mortii (dao) care ucide. Iar daca cineva il va inlocui, inseamna ca-l va inlocui pe un mare mester dao. Cel care, luind locul marelui mester, taie cu toporul, isi va rani mina.
LXXV
Poporul flaminzeste, deoarece cirmuirea ii ia dari prea mari. Iata de ce flaminzeste poporul. Este greu sa guvernezi poporul atunci cind cirmuirea este prea activa. Iata de ce este greu sa guvernezi. Poporul moare usor, pentru ca nazuinta lui spre viata e prea puternica. Iata de ce moare usor. Cel care nu-si precupeteste viata, isi pretuieste prin aceasta viata.
LXXVI
La nastere omul este delicat si slab, iar dupa moarte, tare si puternic. Toate fiintele si plantele sint delicate si slabe atunci cind se nasc, iar cind pier sint tari si puternice. Cel ce este tare si puternic este ceea ce piere, ceea ce este delicat si slab este ceea ce incepe sa traiasca. De aceea o oaste puternica nu invinge, ci piere asemenea unui copac puternic. Ceea ce este tare si puternic nu are avantajul a ceea ce este delicat si slab.
LXXVII
Firescul dao aminteste de incordarea arcului. Cind partea lui de sus se lasa in jos, partea de jos se ridica. Ea inlatura prisosul si-l da celui care are nevoie. Firescul dao ia de la cei bogati si da celor saraci ce li s-a luat. Dao omenesc insa, actioneaza dimpotriva. El ia de la cei saraci si da celor bogati cele luate. Cine poate sa le dea celorlalti tot ce prisoseste?
Acest lucru il pot face numai cei care urmeaza calea lui dao. De aceea omul intelept face si nu se foloseste de ceea ce a facut, savirseste fapte marete si nu se glorifica. El este nobil, pentru ca nu are pasiuni.
LXXVIII
Apa este cea mai moale si cea mai slaba fiinta din lume, dar ea este de neintrecut in infringerea a ceea ce este solid si puternic, si nimic pe lume nu este de seama ei.
Cei slabi ii inving pe cei puternici, iar ceea ce emoale infringe ceea ce este tare. Acest lucru il stiu toti, dar oamenii nu-l pot infaptui. De aceea, omul intelept spune: cel care a luat asupra-si sa injoseasca tara devine domnitor si cine a luat asupra-si sa nenoroceasca tara devine stapinitor. Cuvintele adevarate seamana cu contrariul lor.
LXXIX
Dupa potolirea unei mari rascoale, urmarile ei vor ram,ine, neaparat. Cum putem numi aceasta un bine? De aceea inteleptul le face intotdeauna bine oamenilor si nu cere de la ei ceea ce le-a dat. Cei buni tind spre intelegere, iar cei rai catre santaj. Dao ceresc are aceeasi atitudine fata de toti, dar el este totdeauna de partea celor buni.
LXXX
Fie ca statul sa ramina mic iar poporul rar. Daca in el exista zeci si sute de oameni talentati, ei nu trebuiesc folositi. Poporul nu trebuie sa calatoreasca departe pina la sfirsitul vietii sale. Daca exista barci si care, acestea nu trebuie folosit.. Chiar daca exista trupe inarmate, acestea nu trebuie asezate in front. Fie ca poporul sa inceapa sa impleteasca din nou noduri si sa le foloseasca in locul scrierii. Fie ca hrana lui sa fie mai gustoasa, imbracamintea frumoasa, viata linistita, traiul vesel. Statele vecine s-ar uita unul la altul, ar auzi unul de la altul cintatul cocosilor si latratul ciinilor, iar oamenii lor nu s-ar vizita unul pe altul pina la batrinete si pina la moarte.
LXXXI
Cuvintele adevarate nu sint frumoase. Cuvintele frumoase nu merita incredere. Cel bun nu este elocvent. Cel elocvent nu pooate fi bun. Cel care stie nu cauta sa dovedeasca, cel care cauta sa dovedeasca nu stie. Inteleptul nu acumuleaza nimic. Cu cit face el mai mult pentru oameni cu atit capata mai mult. Cu cit le da mai mult oamenilor, cu atit se imbogateste el mai mult. Dao ceresc aduce folos tuturor fiintelor si nu le dauneaza. Dao al omului intelept este actiunea fara lupta.
Lao Tzi
|
|
|
|
