|
|
|
|
Evanghelia esenienilor
INTRODUCERE
=================
Edmont Bordeaux - Szeckely a descoperit la inceputul secolului
in arhivele Vaticanului manuscrise care trateaza ideile si modul
de viata al esenienilor, care au trait acum doua mii de ani in
Orientul Mijlociu si au exercitat o influenta profunda asupra ge-
nezei crestinismului.
El si-a consacrat viata studiului invataturii eseniene si apli-
catiile sale practice pentru omul secolului 20. Subiectul i-a in-
spirat citeva zeci de lucrari. Editura Soleil a publicat , in
franceza, in 1979, "Viata biogenica", carte de sinteza, apoi in
1984, pentru a face cunoscuta publicului francofon viata uimitoa-
re a acestui om iesit din comun "Incorigibilul optimist", un re-
zumat al autobiografiei sale in trei volume.
In "The Origin of Christianity", care nu e inca tradusa in
limba franceza, E.Bordeaux-Szeckely se bazeaza pe dovezi istori-
ce, filologice si exegetice pentru a arata cum s-a dezvoltat
crestinismul.
Sa-i dam cuvintul: "Acum doua mii de ani, intr-o parte a lumii
numita Palestina, a avut loc un eveniment care a transformat des-
tinul intregii planete. Nimic in istoria civilizatiei occidentale
nu e comparabil ca importanta si influenta cu acest eveniment.In
lupta titanica dintre cei doi colosi care erau Imperiul Roman, cel
mai puternic dintre toate imperiile si fluxul neincetat de invada-
tori veniti din Asia, cea mai mare invazie din istorie, aparea o a
treia forta. Intr-o maniera misterioasa si cu o rapiditate extra-
ordinara, ea ii invinge pe acesti doi uriasi aparent invincibili.
Nu i-au trebuit decit citeva secole acestei forte numita crestinism
pentru a-si dezvolta autoritatea asupra tuturor natiunilor occidentale.
Ea devine forta militara si politica suprema care domneste asupra a
sute de mii de oameni,asupra regilor si imparatilor."
Treizeci si cinci de ani inaintea erei noastre in fata posibi-
litatii repetarii luptelor armate ale sectelor israelite contra
Imperiului Roman, Imparatul Adrian a distrus Ierusalimul si i-a
dispersat pe evrei. Dupa infringerea lor pe cimpul de lupta aces-
te secte s-au razbunat impotriva Romei dezvoltind un mesaj fana-
tic care a servit drept sprijin grupurilor religioase care vor da
nastere bisericii catolice.
Pentru a incerca sa le neutralizeze imparatul Constantin recu-
noscu religia lor dindu-i o existenta oficiala.
Biserica a devenit atunci o institutie care, pentru a-si spori
puterea s-a consacrat mai multe secole manipularii manuscriselor
antice, modificind ce nu convenea vederilor ei si suprimind inva-
taturile contrare intereselor sale.
In secolul patru Conciliul din Niceea a eliminat un mare numar
de texte considerate ca neconforme cu dogmele Bisericii si mesa-
jul de pace si armonie al Esenienilor a disparut aproape total
din traditia crestina.
In timp ce Imperiul roman se prabusea sub presiunea barbarilor,
Biserica crestina singura a rezistat in mijlocul ruinelor, putind,
gratie bunei sale organizari ,sa scape de la dezastrul pe care in
mare masura ea l-a provocat .Specificul bisericii din primele se-
cole a fost realmente de a impune dogmele pe care le urma ea si de
a declara eretici pe cei care gindeau altfel .Cum a spus-o John
Lelly in "Simulacrele de Dumnezeu "( editia grupului de Chama-
rande). "Tratamente oribile fura rezervate ereticilor si celor ca-
re declarau ca nu au nici o incredere in tot ce se petrecea. Oame-
nii au fost inecati si sfirtecati, spinzurati, arsi; li s-au apli-
cat toate atrocitatile pe care omul le-a putut inventa pentru a-si
tortura aproapele si asta in numele lui Dumnezeu, cel pe care eu
il cunosc si pe care te voi invata sa-l cunosti. Daca refuzi, ma
vad obligat sa te torturez pina cind vei crede in EL. Si daca din
intimpare vei muri la mijlocul drumului ma voi ruga pentru ca su-
fletul tau sa mearga in Paradis."
Biserica crestina a ajuns la apogeul puterii sale atunci cind
ea i-a dat lui Carol cel Mare coroana de imparat in schimbul su-
punerii sale fata de dogmele pontificale. Astazi, puterea Biseri-
cii nu mai este decit umbra maririi ei trecute. Pierderea incre-
derii populatiilor fata de o institutie sufocata de povara tradi-
tiilor rigide se accentueaza fara incetare.
Daca istoria civilizatiei occidentale arata cum Biserica a de-
venit victima dogmelor sale asta nu impiedica faptul ca mesajul
original al Esenienilor, chiar puternic denaturat de traditii,
isi pastreaza toata puterea sa spirituala.
Edmont Bordeaux-Szeckely a publicat in 1928 "Evanghelia Pacii
a lui Isus Cristos prin discipolul sau Ioan", care constituie un
fragment din invatatura eseniana a lui Isus. Aceasta carte a fost
citita de milioane de persoane in toata lumea. Le-a adus o preti-
oasa sursa de inspiratie , atit la nivelul sanatatii fizice cit
si in viata spirituala, prin comuniunea cu fortele naturii si ale
cosmosului.
In continuare , E.Bordeaux Szeckely a publicat alte texte pro-
venind din mostenirea eseniana. Am anexat la sfirsitul acestei
carti diferitele prefete in care autorul povesteste cu umor cum
le-a scris.
Traditia religioasa iudeo-crestina a facut din occidentali
niste schizofreni. Incepind cu apostolul Pavel, Biserica n-a in-
cetat sa propovaduiasca oamenilor ura fata de propriul lor corp.
Ea a denigrat o relatie armonioasa cu sine pentru a valorifica
doar viata intelectuala, promovind o spiritualitate pur cerebrala.
Bunastarea, sanatatea, observarea de sine , cunoasterea interioara
au fost suprimate pentru a da locul unei stiinte analitice careia
ii masuram acum limitele si pericolele.
Cum spune E.B.Szeckely in "Viata biogenica": "Obsedata de un
spirit demonic de cupiditate si de competitie, societatea
noastra devasteaza si risipeste nebuneste capitalul pretios al re-
surselor naturale ale planetei pentru a produce o maree fara sfir-
sit de bunuri de consum inutile, non-bio, degradabile si non-reci-
clabile, astfel se dezvolta cu o viteza vertiginoasa o poluare fa-
ra sfirsit a resurselor de viata de pe pamint - atmosfera, oceane,
riuri, lacuri, terenuri, cimpuri,paduri - distrugind pe veci forme
de viata create de milioane de ani. Intr-un viitor foarte apropiat,
industria uriasa centralizata, acest monstru de nesaturat, ne va
separa complet de natura care acopera Mama-Pamint si vom sfirsi
prin a avea niste corpuri slabite, anemice si bolnave pe un munte
de deseuri otravite la fel de mare ca planeta."
Pentru a reinvata sa organizam viata cotidiana intr-un nou mod
creativ si inteligent - gratie caruia omul inceteaza sa mai fie un
orfan al cosmosului pentru a deveni un atom activ al vietii uni-
versale - gindirea eseniana are locul sau alaturi de scrierile in-
spirate buddhiste, hinduse, chineze, aztece sau provenite din alte
traditii vechi.
Toate, inainte de a fi deformate de religiile institutionalizate
afirma ca corpul nostru si universul care ne inconjoara nu ne sint
inamici, ci chiar minunati invatatori vare ne invita sa cream o
relatie armonioasa cu tot ce e viu in noi si in jurul nostru.
Traducerea franceza a celor patru volume din evanghelia eseniana
a constituit o munca lunga de echipa. Noi speram sa fi ajuns sa
prezentam intelepciunea eseniana intr-un mod care permite sa i se
guste din plin seninatatea, simplitatea si puterea.
Pentru a se citi aceste texte e necesar a se pune deoparte
"ratiunea rationala" pentru a se merge dincolo de cuvinte. Astfel,
folosind scrierile eseniene nu ca niste incitari la gindire inte-
lectuala ci ca trambuline care ne permit sa trezim in noi insine
imaginile si simbolurile, noi putem explora lumile noastre inte-
rioare si intelege ca cuvintul "religie" vrea sa spuna "a se lega
de".
Legea de care vorbesc esenienii nu e o lege religioasa dogma-
tica si rigida ci intuitia de viata care rezida in fiecare si el
invata sa traiasca in armonie cu universul.
Doar urmind intuitia sa profunda (si instinctul sau care ii
este componenta biologica) fiinta umana poate sa se elibereze de
inchisori pe care le-a creat ea insasi printr-un mod de viata si
de gindire denaturat si dezradacinat.
Fie ca fiecare cititor , gasind rezonantele dintre mesajul po-
etic al esenienilor si propria sa intelepciune intuitiva, sa des-
chida usa care conduce catre aceasta gradina interioara in care e
posibil sa fii in unitate cu toate formele de viata.
Puterile invincibile care ne inconjoara , aceste forte ale na-
turii pe care esenienii le numeau "ingeri" au exprimat in toate
epocile prin gurile profetilor si inteleptilor un mesaj de o mare
simplitate: "inceteaza sa te mai temi, universul nu ti-e ostil.
Esti inconjurat de puteri ale dragostei si fericirii care asteapta
doar ca tu sa le accepti pentru a te coplesi de binefaceri! Esti
mostenirea Regatului Ceresc si al Regatului Mamei Pamintesti.
Daca onorezi legile lor, vei primi sanatate, vitalitate, bucurie
si satisfactie - implinire in fiecare moment al vietii tale de pe
pamint."
Edition Soleil
CARTEA A 2-a
Cartea a 2-a a Evangheliei Eseniene e dedicata tuturor acelora
care, in desertul spiritual al celui de al XX-lea secol au astep-
tat cu rabdare timp de patruzeci de ani Pamintul fagaduit, conti-
nuarea cartii 1.
E. Bordeaux-Szeckely
VIZIUNEA LUI ENOCH
Cea mai veche revelatie
Zeu vorbeste omului:
Eu iti vorbesc/ Fii in pace/ Sa stii/ Ca eu sint Dumnezeu/
Eu ti-am vorbit/ Cind te-ai nascut/ Ti-am vorbit/ La prima ta
privire/ Ti-am vorbit / La primul tau cuvint/ Ti-am vorbit/ Ti-am
vorbit/ La primul tau gind/ Ti-am vorbit/ La prima ta iubire/ Ti-
am vorbit/ La primul tau cintec.
Eu iti vorbesc/ Prin iarba cimpiilor/
Eu iti vorbesc/ Prin arborii padurilor/
Eu iti vorbesc/ In vai si in coline/
Eu iti vorbesc/ Din muntii cei sfinti/
Eu iti vorbesc/ Prin ploi si zapada/
Eu iti vorbesc /Prin valurile marii/
Eu iti vorbesc/ Prin roua diminetii/
Eu iti vorbesc/ Prin pacea serii/
Eu iti vorbesc/ Prin stralucirea soarelui/
Eu iti vorbesc/ Prin stelele ce scinteiaza/
Eu iti vorbesc/ Prin furtuna si prin nori/
Eu iti vorbesc/ Prin tunet si fulger/
Eu iti vorbesc/ Prin tainicul curcubeu.
Eu iti voi vorbi/ Cind vei fi singur/
Eu iti voi vorbi/ Prin intelepciunea celor vechi/
Eu iti voi vorbi/ La sfirsitul timpurilor/
Eu iti voi vorbi/ Cind vei vedea ingerii Mei/
Eu iti voi vorbi/ De-a lungul eternitatii.
Eu iti vorbesc/ Fii in pace/ Sa stii/ Ca Eu sint Dumnezeu.
EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A LUI MOISE
Cele 10 porunci
Muntele Sinai era inecat in fum, caci Domnul coborise in-
conjurat de flacari, si fumul se ridica cum ar iesi dintr-un fur-
nal.
Intregul munte tremura, tulburat. Din culmea Muntelui, Domnul il
chema pe Moise sa se apropie. Si Moise merse la El.
Si Domnul ii zise:
"Vino. Iti voi da Legea pentru poporul tau, Lege care va servi ca
alianta copiilor luminii."
Moise merse la Dumnezeu si El pronunta aceste cuvinte:
"Eu sint Legea, Dumnezeul tau care te-a eliberat din tenebre si
sclavie.
Nu vei avea alta lege decit a Mea.
Nu vei fabrica nici o reprezentare a legii nici in cer nici pe
pamint.
Eu sint Legea invincibila care n-are nici inceput nici sfirsit.
Nu vei stabili alte legi decit Legea unica. Daca te vei in-
toarce de la Mine spita ta va patimi din generatie in generatie.
Daca te vei supune poruncilor Mele vei cunoaste paradisul unde,
in mijlocul oceanului cosmic se afla arborele vietii.
Nu vei calca Legea, Legea este Dumnezeul tau care va judeca
pentru greselile tale.
Slaveste Mama ta Paminteasca pentru ca zilele sa-ti fie lungite
si slaveste-L pe Tatal Ceresc pentru ca viata eterna sa-ti apartina
in ceruri caci pamintul si cerurile iti sint date prin Lege si Legea
e Dumnezeu.
Vei saluta Mama ta Paminteasca in dimineata de Sabat.
Vei saluta Ingerul pamintului in cea de a doua dimineata.
Vei saluta Ingerul vietii in cea de a treia dimineata.
Vei saluta Ingerul bucuriei in cea de a patra dimineata.
Vei saluta Ingerul soarelui in cea de a cincea dimineata.
Vei saluta Ingerul apei in cea de a sasea dimineata.
Vei saluta Ingerul aerului in cea de a saptea dimineata.
Vei saluta toti Ingerii Mamei Terestre si te vei consacra lor,
pentru ca sa ai acces in paradis,unde se afla Arborele Vietii.
Vei adora Tatal tau Creresc in seara de Sabat.
Vei fi in comuniune cu Ingerul vietii eterne in cea de a doua seara.
Vei fi in comuniune cu Ingerul muncii in cea de a treia seara.
Vei fi in comuniune cu Ingerul pacii in cea de a patra seara.
Vei fi in comuniune cu Ingerul puterii in cea de a cincea sea-
ra.
Vei fi in comuniune cu Ingerul dragostei in cea de a sasea sea-
ra.
Vei fi in comuniune cu Ingerul intelepciunii in cea de a saptea
seara.
Vei fi in comuniune cu toti Ingerii Tatalui Ceresc pentru ca
sufletul tau sa se imbaieze in sursa de lumina si sa patrunda in
oceanul cosmic.
Cea de a saptea zi e ziua de odihna; nu uita sa o sfintesti. v
Este Ziua Luminii Legii, Dumnezeul tau. In acea zi te vei abtine
de la orice activitate pentru a te consacra cautarii luminii si
Regatului lui Dumnezeu; toate rugile tale vor fi indeplinite.
Caci sa stii ca timp de sase zile tu muncesti cu ingerii, dar
in cea de a saptea locuiesti in Lumina Domnului, care e Sfinta
Lege.
Tu nu vei atenta la viata nici unei fiinte vii, caci ea e un
dar al lui Dumnezeu. El singur o da - El singur o poate lua.
Tu nu vei murdari dragostea caci ea e un cadou sacru al Tatalui
Ceresc.
Tu nu-ti vei vinde sufletul, cadou inestimabil al lui Dumnezeu,
pentru a obtine bogatiile acestei lumi.
Ca si grinele semanate intr-un sol plin de pietre, ele nu au
radacini si nu dureaza mai mult de o clipa.
Nu vei folosi denaturat Legea, intorcind-o contra fratelui
tau; doar Dumnezeu cunoaste inceputul si sfirsitul tuturor lu-
crurilor, caci privirea Sa imbratiseaza Universul.
Nu vei rivni la binele aproapelui tau. Daca tu urmezi porun-
cile lui Dumnezeu, Legea te va umple de daruri mult mai mari
dindu-ti chiar paminturile si cerurile."
Moise auzi vocea Domnului si el pecetlui in el alianta dintre
Domnul si copiii luminii.
El cobori de pe munte tinind in miinile sale cele doua Table
ale Legii, facute si scrise de catre Dumnezeu.
Nestiind ce i se intimplase lui Moise, poporul se adunase si
oamenii topisera toti cerceii lor pentru a fabrica un vitel de aur
si-l adorau ca idol prezentindu-i ofrande purificate in foc.
Mincind, bind si dansind in fata vitelului de aur se dedau la
coruptie si la rau in fata Domnului.
Apropiindu-se de cimp, Moise vazu vitelul de aur, dansurile si
spiritul raului lucrind in poporul sau; atunci minia sa se dezlan-
tui; el arunca Tablele Legii care se sparsera la picioarele Munte-
lui.
A doua zi Moise se adresa poporului: "Voi ati comis un foarte
mare pacat, voi v-ati renegat Creatorul. Ma voi intoarce la Domnul
si-i voi cere iertare pentru greselile voastre."
Si Moise se duse din nou linga Domnul si ii zise :"Doamne, ai
vazut cum Sfinta Lege a fost profanata. Copiii Tai au pierdut cre-
dinta si s-au prosternat in fata tenebrelor: si-au fabricat un vi-
tel de aur. Iarta-i caci ei sint orbi in plina lumina."
Domnul ii raspunse: "In zorii timpului, Domnul si omul erau
uniti printr-o alianta si Sfinta Flacara a Creatorului a patruns
in om care a devenit fiul lui Dumnezeu. El a primit ca misiune sa
pastreze mostenirea sa ca prim-nascut si sa faca sa fructifice
fructul sacru al Tatalui sau. Cel care se indeparteaza de Creator
isi nesocoteste dreptul sau din nastere si comite pacatul cel mai
grav care exista in fata ochilor lui Dumnezeu.
Si Domnul adauga:
"Doar copiii luminii pot urma poruncile Legii. Asculta cuvin-
tele Mele: Tablele pe care le-ai spart nu vor mai fi niciodata
scrise in limba oamenilor. Odata ce tu le-ai dat pamintului si
focului ele vor trai invizibile in inima celor care sint capa-
bili sa urmeze Legea. Poporului tau putin credincios care a pa-
catuit impotriva Creatorului atunci cind tu ai venit pe solul sa-
cru, in fata Dumnezeului tau, ii voi da o alta lege. Va fi o lege
austera intr-adevar, care-i va inlantui, caci ei nu cunosc inca
Regetul Luminii."
Atunci Moise ascunse Legea invizibila in inima sa pastrind-o
pentru copiii luminii. Dumnezeu i-a dat o alta lege si el a cobo-
ritd in nou catre poporul sau. Cu tristete s-a adresat lui spu-
nind:
Nu vei avea alt Dumnezeu decit pe Mine.
Nu vei fabrica nici un idol.
Nu vei invoca numele Domnului Dumnezeului tau in van.
Iti vei aminti de Sabat si vei face din el o zi sfinta.
Vei venera pe tatal si mama ta.
Nu vei omori.
Nu vei comite adulter.
Nu vei fura.
Nu vei da marturie falsa asupra aproapelui tau.
Nu vei jindui nici la casa vecinului tau, nici la femeia
lui, nici la celelalte bunuri ale sale."
O zi a fost acordata penitentei si pocaintei pentru marele
pacat comis impotriva Creatorului. Tablele sacre ale Legii invizi-
bile au ramas ascunse in inima lui Moise pina in ziua in care co-
piii luminii au aparut in desert si ingerii au coborit pe pamint.
COMUNIUNILE
Bolnavii si cei necajiti s-au dus pe malul unui riu pentru
a-l reintilni inca o data pe Isus. Ca niste copii ei uitasera
Legea si-si cautau Tatal pentru a-i cere sa le arate greselile
lor si sa-i repuna pe calea cea buna. Si cind soarele se ridica
la orizont il vazura pe Isus coborind din munte si indreptindu-se
spre ei cu capul aureolat de lumina. El isi ridica mina si le zi-
se surizind:
"Pacea fie cu voi!"
Dar lor le era rusine sa-i intoarca salutul caci fiecare in
felul sau se abatuse de la Lege si Ingerii Mamei Pamintesti si ai
Tatalui Ceresc nu mai erau cu ei.
Un barbat inainta si declara plin de amaraciune: "Invatatorule,
avem mare nevoie de intelepciunea Ta. Noi stim ce este bun si to-
tusi ne-am atasat de ce e rau. Noi stim ca pentru a intra in Rega-
tul Cerurilor trebuie sa locuim cu ingerii zilei si ai noptii dar
picioarele noastre au apucat cararea cea rea. Lumina zilei nu mai
arata decit goana noastra catre placeri iar noaptea cade asupra
desfriului nostru.
Invatatorule, cum putem noi sa vorbim cu ingerii si sa traim in
compania lor pentru ca Legea sa arda ca o flacara constanta in i-
nima noastra?" Si Isus le-a zis: "Nu e usor sa ridici ochii spre
cer atunci cind privesti spre pamint. Nu e usor sa adori ingerii
cind cauti gloria si bogatiile. Dar e si mai greu sa gindesti ca
ingerii si sa actionezi ca ei."
Cineva exclama : "Invatatorule, noi sintem oameni, iar nu
ingeri! Cum putem noi spera sa le urmam pasii? Spune-ne ce sa
facem !"
Si Isus raspunse: "Asa cum fiul isi mosteneste tatal/ Noi am
primit/ Un univers sfint/ Care nu e un cimp de muncit/ Ci un loc
in sufletul nostru/ In care se construieste templul nostru sacru/
Dar un templu trebuie cladit/ Piatra cu piatra/ Astfel eu va voi
da pietrele necesare / Pentru ridicarea acestui templu/ Pe care
l-am mostenit de la parinti/ Si de la strabunii lor."
Atunci toti se adunasera in jurul lui Isus manifestindu-si do-
rinta de a auzi cuvintele pe care urma sa le pronunte. El isi in-
toarse capul catre soarele ce rasarea, a carui stralucire se re-
flecta in ochii Sai in timp ce vorbea.
"Templul interior se cladeste cu vechile comuniuni, exprimate,
simtite si traite. Daca ele sint spuse doar din virful buzelor
ramin fara viata, ca un stup abandonat de albine. Comuniunile sint
o punte intre oameni si ingeri. Si ca o punte se construiesc cu
rabdare, piatra cu piatra, cu pietrele adunate de la malul apei.
Comuniunile sint in numar de paisprezece, Ingerii Tatalui vostru
Ceresc fiind sapte iar Ingerii Mamei Pamintesti de asemenea sapte.
Exact ca radacinile arborelui ce patrund in pamint si isi ob-
tin hrana lor, ca ramurile ce se intind catre cer, omul se inra-
dacineaza profund in interiorul Mamei sale Pamintesti si sufletul
sau se inalta catre stelele stralucitoare ale Tatalui Ceresc.
Prima comuniune ne uneste cu Ingerul Soarelui. El vine in fiecare
dimineata, asemenea unei logodnice care se trezeste/ Si-si in-
tinde pletele aurite asupra pamintului./ O, Inger al soarelui/
Alergator nemuritor,/ Stralucind de lumina/ Fara tine nu exis-
ta nici caldura nici viata!/ Frunzele verzi ale arborilor te
cinta cu toate culorile lor./ Prin tine bobul de griu/ Se trans-
forma in riuri de ierburi aurite/ Care onduleaza in bataia vin-
tului./ Prin tine florile tisnesc in strafundurile fiintei mele/
Niciodata nu ma voi ascunde de tine/ Inger al soarelui,/ Sfint
mesager al Mamei Pamintesti/ Intra in locuinta mea/ Si da-mi fo-
cul vietii.
A doua comuniune ne uneste cu Ingerul apei.
El varsa ploaia/ Pe cimpia arida/ Si umple fintinile uscate./ Da,
noi te veneram, apa, sursa a vietii/ Din oceanul ceresc/ Curg si
susura/ Torente inepuizabile/ In singele meu curg mii de izvoare
pure,/ Vapori si nori, si toate apele/ Care se raspindesc asupra
celor sapte regate/ Sint sacre./ Vocea Creatorului planeaza asu-
pra apelor,/ Domnul stapineste asupra lor./ Inger al apei,sfint
mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Patrunde in singele venelor
mele,/ Spala corpul meu in ploaia ta/ Si da-mi apa, sursa vietii.
A treia comuniune ne uneste cu Ingerul aerului.
El raspindeste parfumurile suave ale cimpurilor/ Ale ierbii de
primavara de dupa ploaie,/ De bobocii de trandafir/ Abia iviti./
Noi omagiem suflul sacru/ Care face sa traiasca toate fiintele./
Spatiu luminos etern si suveran / Al nenumaratelor stele/ Si de
asemenea aerul pe care-l respiram/ Toate misterele infinitului
sint ascunse/ In clipa care separa inspiratia/ De expiratie/
Inger al aerului./ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/
Vino in mine/ Ca rindunica ce coboara din cer,/ Pentru ca eu sa
cunosc secretele vintului/ Si muzica stelelor.
A patra comuniune ne uneste cu Ingerul pamintului.
El e cel care face sa tisneasca, din plenitudinea pamintului,/
Vinul si strugurele./ El e cel care face copiii sa se nasca/ Din
interiorul femeii./ Celui care cultiva pamintul, semanind rabda-
tor cu cele doua miini ale sale/ El ii va acorda din abundenta/
Fructe si grine/ Spice aurite/ Care primavara vin/ Rasarind din
pamint/ Peste tot intinsul pamintului,/ Peste tot unde curg ape-
le,/ Peste tot unde straluceste soarele,/ Pentru a le da oameni-
lor hrana de toate zilele./ Omagiem imensitatea pamintului/ Ale
carui drumuri se desfasoara in lung,/ Acest pamint bogat si fe-
cund/ Care e Mama ta, planeta sfinta./ Da, aduc omagiu pamintu-
lui/ Pe care tu cresti/ Al carui parfum e atit de dulce./ Cel ca-
re planteaza grinele, planteaza Legea./ Recoltarea va fi abun-
denta/ Si va ajunge la maturitate./ Pentru a-i rasplati pe cei
care se supun Legii/ Domnul le trimite Ingerul pamintului,/ Sfint
mesager al Mamei noastre Pamintesti,/ Pentru ca plantele sa
creasca,/ Ca pintecele femeilor sa fie fertil/ Si ca astfel
pamintul sa nu inceteze a rasuna/ De risetele copiilor./ Sa-l
adoram pe Domnul in el !
A cincea comuniune ne uneste cu Ingerul vietii.
El da omului forta si vigoare/ Daca ceara nu e pura,/ Cum ar pu-
tea luminarea sa dea flacara constanta?/ Mergi catre arborii cu
coroana inalta,/ Alege unul dintre ei/ Pentru frumusetea sa, pu-
terea sa si maiestatea sa/ Si vorbeste-i :/ "Te salut, arbore al
vietii,/ Opera a Creatorului!"/ Izvorul vietii va merge atunci/
Intre tine si fratele tau, arborele./ Astfel tu vei avea / Un
corp sfint,/ Piciorul sigur,/ Auzul fin,/ Bratele puternice/ Si
ochiul de acvila./ Aceasta e comuniunea cu Ingerul vietii,/ Sfint
mesager al Mamei noastre Pamintesti.
A sasea comuniune ne uneste cu Ingerul bucuriei.
El e cel care coboara pe pamint/ Pentru a da frumusete tuturor
oamenilor,/ Caci Domnul nu poate fi venerat in tristete./ Nici
cu strigate de disperare./ Abandonati-va plinsetele si lamentatiile,/
Adresati Domnului un cintec nou./ Fie ca tot pamintul sa cinte,/
Bucurie in ceruri/ Si pe pamint./ Bucurie pe cimpuri,/ Pe ape si
pe coline./ Bucurie in fata Domnului./ Va veti naste in bucurie/
Si veti creste in pace./ Auziti cintind/ Muntii si colinele./
Inger al bucuriei,/ Sfint mesager al Mamei noastre Pamintesti,/
Eu iti promit sa cint pentru Domnul/ Atita timp cit voi trai;/ Eu
voi lauda pe Dumnezeul meu/ Pina la ultima mea suflare.
A saptea comuniune ne uneste cu Mama noastra Paminteasca.
Ea este Cea care trimite Ingerii Sai/ Pentru a ghida radacinile
omului/ Pina in adincul pamintului binecuvintat./ S-o invocam pe
Mama noastra Paminteasca,/ Sfinta noastra gardiana,/ Sprijinul
nostru!/ Ea este Cea care regenereaza lumea/ Si pe toti cei ce o
locuiesc./ Noi adoram Mama noastra Paminteasca,/ Atit de buna si
de binefacatoare ,/ Si toti Ingerii/ Generosi, curajosi,/ Plini
de forta,/ Izvor de bunastare si sanatate./ Prin Mama noastra
Paminteasca in stralucirea si gloria Sa,/ Plantele ies din sol,/
Vinturile sufla,/ Aducind norii catre cursurile de apa,/ Si aces-
tea nu seaca niciodata./ Mama Paminteasca si eu nu sintem decit
una./ Radacinile mele sint in Ea/ Si Ea-si gaseste in mine bucuria
Sa,/ Conform Sfintei Legi".
A urmat o lunga tacere. Toti meditau la cuvintele lui Isus.
Ei cunosteau o forta noua si speranta le lumina figurile. Apoi u-
nul din ei zise: "Invatatorule, noi ardem de nerabdare sa incepem
comuniunile noastre cu Ingerii Mamei Pamintesti care a plantat ma-
rea gradina a pamintului. Dar cum stau lucrurile cu Ingerii Tata-
lui Ceresc care guverneaza noaptea? Cum sa le vorbim odata ce ne
sint inaccesibili si invizibili ? Noi vedem razele soarelui, sim-
tim prospetimea apei fluviului in care ne imbaiem si strugurii ca-
re se coloreaza-n purpuriu in vii si-s calzi sub degetele noastre,
dar Ingerii Tatalui Ceresc nu pot fi nici vazuti, nici auziti,
nici nu ne putem apropia de ei. Cum sa comunici cu ei si sa intri
in Paradis ? Invatatorule, explica-ne ce trebuie sa facem?"
"Nu stiti ca pamintul si toti cei care-l populeaza nu sint
decit reflectarea regatului Tatalui Ceresc?
Copii, voi sinteti alaptati si ingrijiti de mama voastra. Apoi,
cind voi cresteti, va alaturati tatalui la cimp. In acelasi mod,
Ingerii Mamei Pamintesti va ghideaza pasii catre Cel care va e
Tata si catre Ingerii Sai, pentru ca voi sa descoperiti adevara-
ta voastra locuinta si sa deveniti veritabili fii ai lui Dumnezeu.
Copii fiind, noi vedem razele soarelui, nu si puterea care le-a
creat; copii fiind, noi auzim muzica unui riu, dar ignoram dragos-
tea care l-a creat; copii fiind, vedem stelele dar nu si mina care
le-a presarat pe cer, ca un fermier semanindu-si grinele.
Prin comuniunile cu Ingerii Tatalui Ceresc voi invatati sa ve-
deti invizibilul, sa auziti inauzibilul si sa spuneti ceea ce nu
e posibil de spus.
Prima comuniune ne uneste cu Ingerul Puterii.
El intretine caldura soarelui/ Si ghideaza mina Omului/ In toate
muncile sale./ Tata Ceresc,/ Tie-ti apartine puterea/ Caci Tu ai
daruit fiecaruia dintre noi ordinul/ De a urma Gratia puterii
Tale./ Eu avansez pe drumul Legii./ Gratie puterii Tale/ Miinile
mele infaptuiesc muncile Tale/ Fie ca fluviul de aur al puterii/
Sa curga vesnic de la Tine la mine,/ Fie ca trupul meu sa se in-
toarca vesnic catre Tine/ Ca floarea
catre cer, caci toata puterea vine/ De la Tatal Ceresc/ Restul nu
e decit un vis amagitor/ Asemenea unui nor care mascheaza fata soa-
relui./ Omul nu are nici o putere asupra Spiritului./ Neputincios e
deasemeni/ In ziua mortii sale./ O, tu Inger al Puterii, sfint me-
sager al Tatalui Ceresc,/ Calauzeste-ne muncile si actiunile !
A doua comuniune ne uneste cu Ingerul Iubirii.
Apele sale binefacatoare/ Curg intr-un flux neintrerupt/ Venind din
oceanul cosmic./ Sa ne iubim unii pe ceilalti,/ Caci dragostea ema-
na de la Tatal Ceresc./ Cel care iubeste/ Apartine ordinului divin
si cunoaste ingerii./ Fara dragoste inima omului se usuca/ Precum
fundul unei fintini secate,/ Cuvintele sale sint goale/ Ca o fin-
tina goala,/ In timp ce cuvintele de iubire au pentru suflet/ Dul-
ceata mierii./ Pe buzele oamenilor, cuvintele oamenilor/ Se asea-
mana cu apele adinci./ Fintina de dragoste curge/ Ca un izvor
viu./ Da, a fost spus din zorii timpurilor:/ Iti vei iubi Tatal
Ceresc/ Din toata inima ta/ Din tot Spiritul tau,/ In toate acti-
unile tale,/ Si-ti vei iubi fratii/ Ca pe tine insuti./ Tatal Ce-
resc e dragoste./ Cel care locuieste in dragoste/ Sta alaturi de
Tatal Ceresc/ Si Tatal Ceresc e cu el./ Cel care nu iubeste e o
pasare ratacitoare/ Aruncata din cuib./ Iarba ii lipseste/
Pentru el, apa are un gust amar/ Daca cineva zice:/ "Eu il iubesc
pe Tatal Ceresc/ Dar urasc pe fratele meu",/ Acela minte./ Caci
daca el nu-si iubeste fratele/ Care-i e aproape,/ Cum ar putea
sa-L iubeasca pe Tatal Ceresc/ Pe care nu L-a vazut nicicind?/
Se recunosc copiii luminii/ Care merg in compania Ingerului
Dragostei,/ Dupa dragostea lor pentru Tatal Ceresc/ Dupa dra-
gostea lor pentru fratii lor,/ Dupa fidelitatea lor fata de
Legea Sfinta./ Iubirea lor e mai puternica/ Decit curentii a-
pelor adinci./ Iubirea e mai puternica decit moartea.
A treia comuniune ne uneste cu Ingerul Intelepciunii.
El il elibereaza pe om de frica,/ Ii deschide inima/ Si ii usu-
reaza constiinta./ Sfinta Intelepciune,/ Intelegere infinita,/
Tu te daruiesti noua/ Ca un papirus sacru./ Si totusi nu ne apar-
tii./ Toata intelepciunea vine de la Tatal Ceresc/ Si salasluies-
te in El de-a pururi./ Cine poate numara grauntele de nisip ale
marii,/ Picaturile de ploaie/ Si zilele eternitatii./ Cine cu-
noaste inaltimea cerului/ Si intinderea pamintului ?/ Cine stie
unde incepe intelepciunea ?/ Intelepciunea a fost creata/ Inain-
te de orice./ Cine daca nu cel care nu are intelepciune,/ Ar vrea
sa spuna padurii:/ "Trezeste-te", si pietrei mute :/ "Scoala-te
si vorbeste!"?/ Aceste cuvinte sint goale/ Si aceste actiuni pe-
riculoase,/ Ca aceea a unui copil care flutura sabia tatalui sau/
Si nu cunoaste taisul lamei./ Coroana Intelepciunii, dimpotriva,/
Face sa domneasca pacea si sa-nfloreasca sanatatea perfecta,/
Ambele daruri de la Dumnezeu./ O, tu ordin ceresc,/ O, tu Inger
al Intelepciunii,/ Te ador si te voi adora/ Tata Ceresc!/ El per-
mite riului de ginduri care e in noi/ Sa curga/ Catre oceanul
cosmic.
A patra comuniune ne uneste cu Ingerul Vietii Eterne.
El aduce omului/ Mesajul eternitatii/ Caci cel care merge in com-
pania ingerilor/ Va invata sa se ridice deasupra norilor./ Isi va
fixa locuinta/ In inima oceanului cosmic/ Unde se afla arborele
vietii./ Nu astepta ca moartea sa-ti reveleze marele mister./
Daca nu cunosti Tatal Ceresc/ Atunci cind picioarele tale strabat
pamintul prafuit/ Nu vei gasi decit umbre/ In viata de apoi./ Doar
aici si acum/ Se ridica cortina./ Nu-ti fie frica omule!/ Agata-te
de aripile/ Ingerului Vietii Eterne,/ Si ia-ti elanul catre ste-
le,/ Catre luna, soare/ Si catre lumina eterna./ Participa la mis-
carea lor/ In vecii vecilor/ Ia-ti zborul catre oceanul cosmic/ Al
Vietii Eterne.
A cincea comuniune ne uneste cu Ingerul Muncii.
El cinta cu albina care biziie/ Fabricind fara odihna mierea au-
rita/ Cu ciobanul care cinta din fluier, veghind./ De teama ca
turma sa nu se imprastie,/ Cu fata tinara care fredoneaza/ In
timp ce mina sa minuieste fusul./ Daca voi credeti ca toate aces-
tea/ Nu sint atit de placute lui Dumnezeu/ Ca rugaciunea cea mai
frumoasa/ Ridicindu-se ca de la cel mai inalt dintre munti,/ Va
inselati./ Munca cinstita infaptuita umil,/ E o rugaciune zilnica
de recunostinta,/ Si huruitul carutei produce o muzica placuta
lui Dumnezeu./ Cel care maninca piine in trindavie/ E condamnat
sa moara de foame,/ Caci un cimp de pietre/ Nu produce decit pie-
tre./ Pentru el ziua e golita de sens,/ Si noaptea e un trist
cortegiu de cosmaruri./ Sufletele lenesilor/ Sint invadate de
ierburile rele ale insatisfactiei;/ Dar cel care merge in compa-
nia/ Ingerului Muncii/ Are in el un cimp mereu fertil,/ Unde gri-
ul si strugurele,/ Si mii de soiuri de ierburi si de flori parfu-
mate/ Cresc viguros./ Vei recolta ce-ai semanat. Omul lui Dumne-
zeu care-si cunoaste sarcina/ Nu va cere nici o alta favoare.
A sasea comuniune ne uneste cu Ingerul Pacii.
Sarutul sau iradiaza calmul,/ Figura sa e asemenea cu suprafata/
Apelor nemiscate/ In care se reflecta luna./ Voi invoca pacea,/
Al carui suflu e prietenesc/ Si ale carui degete, netezeste ridu-
rile grijilor./ Sub domnia pacii,/ Nu exista nici foame, nici se-
te/ Nici vint rece,/ Nici vint cald./ Nici batrinete, nici moar-
te./ Cel al carui suflet nu e locuit de pace/ N-are nici un loc
in interior unde sa construiasca/ Templul sfint./ Cum ar putea sa
lucreze timplarul/ In mijlocul uraganului?/ Semintele semanate cu
violenta nu vor da/ Decit o recolta dezolanta,/ Caci nimic viu nu
poate creste/ Pe un pamint secat./ Da, cautati Ingerul Pacii./ E
ca luceafarul./ In mijlocul norilor,/ Ca luna plina./ Ca un fru-
mos maslin incarcat de fructe,/ Ca soarele care straluceste
deasupra templului Celui Preainalt./ Pacea rezida in sinul linis-
tii./ Fii in pace, si sa stii ca sint Dumnezeu.
A saptea comuniune ne uneste cu Tatal Ceresc.
El este,/ El a fost/ Si va fi vesnic./ O, Mare Creator,/ TU esti
Cel care a creat Ingerii Ceresti/ Si a descoperit legile imuabi-
le!/ Doamne, refugiul si fortareata mea,/ Dintotdeauna/ Din gene-
ratie in generatie/ TU ai fost locuinta noastra./ Inainte de apa-
ritia muntilor,/ Inainte de formarea Pamintului/ TU esti
Dumnezeu./ Cine a creat apele/ Si plantele ?/ Cine a unit vintul
cu norii in furtuna ?/ Da. O, Mare Creator,/ Esti in sufletele
noastre/ Sursa vietii eterne./ Cine a creat lumina si intuneri-
cul ?/ Cine a creat somnul/ Si insufletirea orelor zilei ?/ Cine
face sa alterneze amiaza cu miezul noptii ?/
EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A LUI ISUS
CELE SAPTE CAI ALE PACII
Isus se indrepta catre munte. Discipolii sai i se alatura-
ra urmati de toti cei carora le era sete de cuvintele Sale. Va-
zindu-i adunati in jurul Sau, ii instrui astfel:
"Va aduc pacea Mamei voastre Pamintesti si Tatalui vostru
Ceresc.
Calauzit de Ingerul Puterii, aduc pacea corpurilor voastre.
Calauzit de Ingerul Dragostei, aduc pacea inimilor voastre.
Calauzit de Ingerul Intelepciunii, aduc pacea spiritului vostru.
Gratie Ingerilor Puterii, Dragostei si Intelepciunii, voi
veti parcurge cele sapte cai ale paradisului - corpul, inima si
spiritul vostru formind un intreg in acest zbor sacru catre ocea-
nul cosmic al pacii.
Adevarat va zic voua, sint sapte drumuri ale paradisului si
fiecare trebuie parcurs cu corpul, inima si spiritul intr-o comu-
niune unica, daca nu, veti cadea in haul neantului. O pasare nu
poate zbura cu o singura aripa, tot asa, pasarea intelepciunii
are nevoie de cele doua aripi, ale puterii si dragostei pentru a
se inalta deasupra abisului si sa zboare pina la arborele vietii.
Fara inima si fara spirit, corpul se aseamana unei case
abandonate. Vazut de departe, ceea ce noi ne imaginam frumos se
dovedeste a nu fi decit ruina si dezolare atunci cind noi ne a-
propiem de el. Separat de inima si de spirit, corpul e ca un car
din aur masiv pe care constructorul il pune pe un piedestal, de
teama sa nu se uzeze la contactul cu solul. Astfel transformat
in idol, el este inutil, golit de orice gratie a sa, caci doar
miscarea il reveleaza in realitatea sa. Izolat, corpul evoca
spatiul negru al unei ferestre cind vintul a stins luminarea.
Nici inima si nici spiritul nu sint acolo pentru a-l umple de
lumina.
Fara corp si fara spirit, inima este un soare care va
straluci pentru nimeni, o lumina in gol, o bula de caldura ine-
cata intr-un ocean de intunecime. Atunci cind omul iubeste,
dragostea sa e condamnata sa dispara daca nu exista miini pentru
a-i infaptui actiunile cele bune, nici spirit pentru a tese cu
flacarile dorintei o tapiserie de psalmi. Izolata, inima amintes-
te de un vint puternic care bate in desert. Corpului si spiritu-
lui le revine sa-l faca sa danseze printre chiparosi si pini.
Fara corp si fara inima, spiritul este un pergament sacru
care s-a uzat cu trecerea anilor si s-a acoperit de praf. Frumu-
setea si adevarul inscriptiilor sale nu s-au schimbat, dar ochii
nu mai pot citi literele sterse si se sfisie intre miinile care
il tin. Astfel este spiritul fara o inima pentru a-l exprima si
un corp pentru a-i infaptui actiunile.
La ce ajuta intelepciunea daca nu exista o inima care s-o
resimta si o voce care s-o spuna? Izolat, daca inima si corpul
nu-i dau viata, spiritul evoca pintecele steril al unei femei
batrine.
Adevarat va spun, corpul, inima si spiritul sint ca un car,
un cal si un carutas. Carul este corpul, puternic cladit pentru
a infaptui vointa Tatalui Ceresc si a Mamei Pamintesti. Inima
este armasarul temerar care plin de glorie si vrednicie, trage
curajos carul, indiferent daca drumul e presarat de pietre si
barat de trunchiuri de arbori. Spiritul e vizitiul care tine
friiele intelepciunii, vazind pina la orizontul indepartat,
calauzind si rotile.
Ascultati-Ma, O, ceruri si voi vorbi; asculta, O, pamint
cuvintele pe care le pronunta buzele Mele. Invatatura Mea va
cadea odata cu picaturile de ploaie, cuvintul Meu se va raspindi
ca bruma pe iarba, ca aversa pe cimpuri si coline.
Binecuvintat fie copilul luminii/ Al carui corp e puternic,/
Caci el va trai in unire cu pamintul./ Voi veti celebra o sarba-
toare in fiecare zi/ Cu toate darurile Ingerului Pamintului:/
Griul aurit,/ Strugurii purpurii ai toamnei,/ Fructele coapte ale
copacilor,/ Mierea, asemeni ambroziei, a albinelor./ Veti cauta
aerul proaspat/ Al padurilor si cimpurilor./ Acolo, in sinul na-
turii/ Veti gasi Ingerul Aerului./ Scoateti-va vesmintele/ Si
permiteti-i/ Sa va imbratiseze corpul vostru/ Apoi, respirati
indelung si adinc/ Pentru ca Ingerul Aerului/ Sa poata patrunde
in voi./ Apoi aruncati-va in piriul racoros/ Si lasati Ingerul
Apei/ Sa va-mbratiseze corpul./ Aruncati-va in bratele sale
fara teama/ Si lasati-l sa va-nlantuie./ Miscati-va corpul/ Si
suflul vostru sa-mbratiseze aerul/ In timp ce voi imbratisati
apa./ Apoi cautati Ingerul Soarelui/ Si primiti binecuvintarea
sa./ Flacarile sale sfinte va vor purifica/ Potrivit Sfintei
Legi/ A Mamei Pamintesti/ Care v-a dat viata./ Cel care a gasit
pacea corpului/ A construit un templu sfint/ In care va locui
pe veci/ Spiritul lui Dumnezeu./ Fie ca spiritul vostru sa cu-
noasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul s-o
infaptuiasca!
Binecuvintat fie copilul luminii/ Al carui spirit e inte-
lept! Caci el va creea cerul./ Spiritul celui intelept e un cimp
bine lucrat,/ In recolte abundente./ Daca aratam omului intelept/
Un pumn de graunte,/ El isi va imagina imediat/ Un cimp de grine
aurite./ Daca aratam unui prost/ Un pumn de graunte,/ El nu va
vedea decit grauntele inaintea sa/ Si le va trata ca pe niste
pietricele fara valoare./ Cimpul inteleptului/ Produce mari re-
colte,/ Cimpul celui prost/ Da o recolta de pietre./ Astfel se
intimpla cu gindurile noastre./ La fel cum lanul de griu aurit/
Exista, ascuns in graunte,/ La fel imparatia cerurilor/ e ascunsa
in gindurile voastre./ Daca puterea, dragostea si intelepciunea/
Ingerilor Tatalui Ceresc le locuiesc,/ Ele ne vor duce/ Pina la
malul oceanului cosmic./ Dar daca ele sint minjite/ De corup-
tie, ura si ignoranta,/ Ne vor inlantui picioarele/ De stilpii
durerii si suferintei./ Nimeni nu poate sluji la doi stapini/ Si
un spirit umplut de lumina Legii/ Nu poate rabda nici un gind
rau./ Cel care a gasit pacea spiritului/ A invatat sa se ridice
dincolo/ De imparatia Ingerilor./ Fie ca spiritul vostru sa
cunoasca aceasta pace/ Inima voastra s-o doreasca,/ Si corpul
vostru s-o realizeze !
Binecuvintat fie copilul luminii/ A carui inima e pura,/
Caci el il va vedea pe Dumnezeu./ O data ce Tatal Ceresc v-a
dat/ Spiritul Sau Sfint,/ Si Mama Paminteasca,/ Corpul Sau
Sfint,/ Sa va iubiti toti fratii vostri./ Adevaratii vostri frati
sint cei/ Care infaptuiesc voia Tatalui Ceresc/ Si a Mamei Pamin-
testi./ Fie ca iubirea voastra sa fie asemanatoare soarelui/ Care
straluceste asupra tuturor creaturilor pamintului,/ Fara a favo-
riza un fir de iarba mai mult ca altul./ Aceasta dragoste va
curge ca un izvor/ De la frate la frate./ Atunci cind ea va parea
ca se usuca/ Apa va tisni din nou in abundenta,/ Caci dragostea e
eterna,/ Dragostea e mai tare decit curentii de ape profunde,/
Mai tare decit moartea./ Un om fara dragoste/ Construieste un zid
intre el/ Si toate fiintele pamintului;/ El locuieste in singura-
tate si durere,/ Cel putin furia sa nu-l cuprinda/ Si, ca un vir-
tej in fluviu,/ Sa nu traga spre adincimi/ Tot ceea ce curge prea
aproape de el./ Inima e un ocean cu valuri puternice,/ A carei
dragoste si intelepciune trebuie sa tempereze ardoarea./ Cel care
e in pace cu fratii sai/ A intrat in Regatul Iubirii/ Si-l vede
pe Dumnezeu fata in fata./ Fie ca spiritul vostru sa cunoasca a-
ceasta pace,/ Inima voastra s-o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca.
Binecuvintat fie copilul luminii/ Care construieste pe
pamint Regatul Cerurilor,/ Caci el va locui in ambele lumi./ Va
veti supune Legii Fraternitatii/ Caci fiecare isi urmeaza drumul/
Si e in comuniune cu propria sa inima./ In paradis/ Creste o mul-
titudine de flori diferite./ Cine va pretinde ca una e mai fru-
moasa,/ Pentru ca e violeta,/ Sau alta e mai avantajata/ Caci ti-
ja sa e lunga si subtire?/ Chiar daca fratii/ Au origini diferi-
te,/ Ei muncesc foarte intens/ In gradinile Mamei Pamintesti/ Si
vocile lor se inalta in cor/ Pentru a cinta slava Tatalui Ceresc./
Ei impreuna rup piinea sfinta/ Impartindu-si sfintul prinz./ Pacea
va domni pe pamint/ Cind va inflori/ Gradina Fraternitatii./ Cum
ar putea exista pacea/ Atunci cind fiecare-si cauta profitul/ Si-
si pune sufletul in sclavie?/ Tu, copil al luminii,/ Alatura-te
fratilor/ Si mergi apoi/ Sa predici Calea Legii/ Celor care o as-
culta./ Cel care a gasit pacea/ In fratia oamenilor/ Colaboreaza
cu Dumnezeu./ Fie ca Spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/
Inima voastra s-o doreasca,/ Corpul s-o infaptuiasca!
Binecuvintat fie copilul luminii/ Care studiaza Cartea
Legii,/ Caci el va fi ca o lumina/ In beznele noptii,/ Ca o insu-
la de adevar/ Intr-o mare de minciuna./ Sa stiti ca scrierile
inspirate de Dumnezeu/ Sint reflexele oceanului cosmic,/ Asa cum
stelele luminoase/ Reflecta cerurile./ Ca invataturile Celor
Vechi/ Inscrise pe veci/ Pe pergamentele sacre,/ Legea e gravata
in inimile / Celor care o studiaza./ El spune din vremurile stra-
vechi/ Ca la inceput pamintul era populat de uriasi./ De oameni
puternici si intelepti./ Copiii luminii/ Vor pazi si vor pastra/
Scrierile lor,/ De teama reintoarcerii la stadiul animalic/ Si
caderii din Regatul Ingerilor in ignoranta./ In cuvintul scris/
Voi veti gasi Legea nescrisa;/ Apa care tisneste din pamint/
Are de asemenea un izvor ascuns./ Legea scrisa/ E instrumentul
care permite intelegerea Legii nescrise,/ Cum creanga muta a co-
pacului/ Se transforma in fluier/ In miinile pastorului./ Sint
numerosi cei/ Care ar vrea sa stea in linistita/ Vale a ignoran-
tei,/ Unde copiii se joaca/ Unde fluturii isi danseaza in soare/
Viata efemera./ Dar nu poate ramine acolo mult timp,/ La orizont
se zaresc sumbrele/ Creste ale uceniciei./ Numerosi sint cei ca-
re incearca sa mearga spre ele,/ Care asuda si se zdrelesc/ Pe
pantele lor aspre si abrupte./ Dar credinta le este ghidul/
Pentru a traversa haurile cascate,/ Si perseverenta sprijinul
sigur/ In mijlocul stincilor ascutite./ Dincolo de culmile inghe-
tate ale luptei/ Se dezvaluie pacea si frumusetea/ Gradinii infi-
nite a cunoasterii/ Unde este revelata copiilor luminii/ Semnifi-
catia Legii./ Acolo, in mijlocul padurii,/ Se afla arborele vie-
tii/ Mister al misterelor./ Cel care a gasit pacea/ In invatatu-
rile anticilor./ Care a fost ghidat/ De lumina spiritului,/ De
cartea naturii/ Si de studierea Sfintului Cuvint/ A intrat, din-
colo de nori,/ In locul sacru/ Unde salasluieste Sfinta Fratie/
De care nici un om nu poate vorbi./ Fie ca spiritul vostru sa
cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul
sa o realizeze !
Binecuvintat fie copilul luminii/ Care cunoaste Mama
Paminteasca,/ Caci Ea este cea care da viata./ Sa stiti ca Mama
voastra e in voi/ Si voi in Ea./ Ea v-a adus/ Pe aceasta lume/
Ea v-a inzestrat cu un corp/ Si Ei i-l veti inapoia intr-o zi./
Sa stiti ca singele care curge in vinele voastre/ Provine din
singele/ Mamei voastre./ Singele Sau cade din nori,/ Tisneste
din pintecele pamintului,/ Sipoteste in piriiasele muntilor,/
Curge abundent in riurile cimpiilor,/ Doarme in inima lacurilor/
Si mugeste cu forta in marile furtunoase./ Sa stiti ca aerul pe
care-l respirati/ Provine din suflul/ Mamei Pamintesti./ Suflul
Sau este azurul/ Din inaltul cerurilor./ El suspina in culmile
muntilor,/ Susura prin frunzele padurii,/ Onduleaza in cimpurile
de griu,/ Adoarme in vaile profunde,/ Se-ncalzeste in desert./
Sa stiti ca taria oaselor voastre/ Va e data de oasele Mamei
Pamintesti,/ Stincile si pietrele./ Sa stiti ca dulceata pielii
voastre/ Se naste in Ea/ A carei carne se coloreaza in galben si
rosu/ Cind fructele se coc in copaci./ Daca ochii vostri vad,/
Daca urechile voastre aud,/ Este gratie culorilor si sunetelor/
Mamei Pamintesti./ Sinteti imbratisati de ele in intregime/ Ca
pestii de valurile marii,/ Sau pasarile de curentii de aer !/
Adevarat va zic voua/ Omul e fiul/ Mamei Pamintesti./ De
la Ea isi primeste corpul sau,/ Asa cum copilul se naste din pin-
tecele mamei sale./ Adevarat va spun,/ Voi sinteti una cu Mama
Paminteasca./ Ea e-n voi si voi in Ea./ Din Ea voi v-ati nascut/
Prin Ea voi traiti,/ Si la Ea va veti intoarce./ Respectati-i Le-
gile/ Caci nimeni nu poate trai nici mult nici ferice/ Daca nu-si
onoreaza Mama Paminteasca si nu-i observa legile,/ Caci suflul
vostru este suflul Ei,/ Singele vostru e singele Ei,/ Oasele
voastre sint oasele Sale/ Ochii si urechile voastre/ Ochii si
urechile Sale./ Cel care a gasit pacea/ In inima Mamei Pamintesti/
Nu va cunoaste niciodata moartea./ Fie ca spiritul vostru
sa cunoasca aceasta pace,/ Inima voastra sa o doreasca/ Si corpul
s-o infaptuiasca !
Binecuvintat fie copilul luminii/ Care se straduieste sa
se alature Tatalui sau Ceresc,/ Caci va avea viata eterna/ Cel
care viziteaza locuinta secreta/ A celui Prea Inalt/ Se va bucura
de protectia/ Atotputernicului./ Ingerii Sai vor veghea asupra
lui/ Si-l vor insoti pe toate drumurile/ Sa stiti ca Domnul a
fost/ Dintotdeauna/ Locuinta oamenilor./ Inainte de aparitia mun-
tilor,/ Inainte de crearea pamintului si a lumii,/ Dintotdeauna,/
Dragostea L-a unit pe Tatal Ceresc/ De fiii Sai./ Cum ar putea
aceasta iubire sa inceteze,/ Odata ce din zorii/ Si pina la finele
timpurilor,/ Sfinta flacare a dragostei/ Uneste pe Tatal Ceresc/
Cu copiii luminii ?/ Cum ar putea aceasta dragoste sa se stinga?/
Ea nu se consuma ca luminarea,/ Nici ca focul care devasteaza pa-
durea./ Nu, ea arde cu flacara/ Luminii eterne,/ Si aceasta lumi-
na nu se va stinge in veci./ Voi care-L iubiti pe Tatal Ceresc,/
Supuneti-va poruncilor Sale,/ Mergeti in compania Ingerilor Sai
Sfinti/ Si gasiti pacea in Legea Sa Sfinta./ Legea Sa este Legea
Unica,/ Legea legilor,/ Prin legea Sa El uneste/ Pamintul si ce-
rurile./ Cu miinile Sale/ El ne-a modelat/ Si ne-a dat inteligen-
ta/ Pentru a invata Legea Sa./ Lumina ii serveste de vesmint/ El
desfasoara cerurile ca o perdea,/ Carul Sau e format din nori/
Si El inainteaza pe aripile vintului./ Suflul Sau agita arborii
cei mari/ El face sa tisneasca izvoarele in vai,/ In causul pal-
melor Sale, El tine maruntaiele pamintului,/ Forta muntilor ii
apartine,/ Marea e a Sa,/ Si continentele s-au nascut din degete-
le Sale./ Cerurile proclama gloria lui Dumnezeu,/ Firmamentul
poarta marturia Legii Sale,/ Si El dedica Regatul Sau/ Copiilor
Sai/ Cei care traiesc in compania Ingerilor Sai/ Si gasesc pa-
cea in Legea Sa Sfinta./ Doriti sa stiti mai mult, copiii Mei ?/
Cum sa spui/ Ceea ce este inexprimabil?/ Cum poate un mut care
maninca o poama/ Sa-i descrie savoarea?/ Daca noi afirmam ca
Tatal Ceresc/ Locuieste in noi,/ Noi ofensam cerurile./ Daca
declaram ca El nu locuieste in noi,/ Mintim./ Ochiul care scru-
teaza orizontul indepartat/ Si cel care penetreaza inimile oame-
nilor/ Nu sint decit unul si acelasi./ Tatal Ceresc nici nu se
manifesta, nici nu se ascunde./ El nu e nici revelat,/ Nici nere-
velat./ Copiii Mei, nici un cuvint/ Nu poate exprima ce reprezin-
ta El./ Noi stim doar/ Ca noi sintem copiii Sai/ Si ca El e Tatal
nostru/ Dumnezeul nostru./ Noi sintem fructele gradinii Sale,/
Oile turmei Sale./ Cel care a gasit pacea/ Si pe Tatal sau
Ceresc,/ A intrat in sanctuarul/ Sfintei Legi./ El a pecetluit un
pact vesnic/ Cu Dumnezeu.
Fie ca spiritul vostru sa cunoasca aceasta pace,/ Inima
voastra s-o doreasca/ Si corpul s-o infaptuiasca!/ Chiar daca
cerul si pamintul ar dispare,/ Nici o singura litera din Sfinta
Lege/ Nu s-ar schimba si nu s-ar sterge./ Caci la inceput a fost
Legea,/ Si Legea e Dumnezeu./ Fie ca pacea/ Tatalui Ceresc/ Sa
fie de-a pururi cu voi !"
FRAGMENTE DIN MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA
Enoch se duse/ Si nu mai exista,/ Caci Dumnezeu l-a luat
din nou la El.
(Geneza eseniana 5:24)
Legea a fost stabilita in gradina Fraternitatii/ Pentru a
limpezi inimile oamenilor/ Si a desfasura in fata lor/ Potecile
virtutii:/ Un spirit umil si pasnic,/ O natura sincera, plina de
bunatate,/ O intelegere, o intuitie/ O intelepciune profund devo-
tata/ Lucrarilor Domnului./ O incredere de nezdruncinat in bine-
facerile Sale,/ Sentimente loiale catre copiii adevarului,/ O
rectitudine stralucitoare care inlatura orice impuritate,/ Si o
discretie perfecta asupra misterelor/ Si secretelor cunoasterii
interioare.
(Manual de disciplina din Manuscrisele
de la Marea Moarta)
M-ai facut sa cunosc/ Creatiile Tale imense si misterioase./
Prin Tine toate lucrurile exista/ Si nu exista nimic dincolo de
Tine./ Legea Ta mi-a calauzit inima/ Pentru ca eu sa-mi indrept
pasii fara ezitare/ Pe cararea virtutii/ Care duce catre locuinta
Ta.
(Cartea a 7-a din Imnurile din Manuscri-
sele de la Marea Moarta)
Legea a fost stabilita pentru a se da drept rasplata/ Copii-
lor luminii/ O pace binefacatoare si durabila,/ O recolta abun-
denta de binecuvintari/ In bucuria infinita a luminii eterne.
(Manual de disciplina din Manuscrisele
de la Marea Moarta)
Binecuvintat fii Tu, Tata Ceresc/ Care m-ai condus/ Catre
izvoarele datatoare de viata ale gradinii vesnice./ Arborele vie-
tii isi indreapta/ Ramurile sale nemuritoare/ Catre cerul infinit/
Si radacinile sale se intind adinc/ In apele adinci din Oceanul
vietii./ Si Tu, Tata/ Protejezi frunzele sale./ Ingerii Tai de zi
si de noapte/ Si flacari ale luminii Tale/ Vegheaza asupra Crea-
tiei Tale./ Recunostinta mea e mare, o, Tata Ceresc,/ Caci Tu mi-
ai ridicat spiritul pina la sferele binecuvintate/ Si mi-ai des-
chis inima catre minunile de aici./ Din profunzimile pamintului,/
Tu mi-ai calauzit pasii/ Catre prezenta Ta eterna./ Tu mi-ai pu-
rificat corpul/ Pentru ca eu sa ma alatur Ingerilor Pamintesti,/
Si spiritul meu/ Pentru ca sa-mi gasesc locul/ Alaturi de Ingerii
Ceresti./ Tu ai dat eternitatea omului/ Pentru ca in zori si in
asfintit/ Cintecul sau sa venereze minunile Tale.
Zi dupa zi/ Intr-un elan de recunostinta,/ Voi cinta opera
Ta;/ Dimineata, cind se lumineaza/ Si seara, cind se lasa intune-
ricul;/ Anotimp dupa anotimp/ De-a lungul intregii mele vieti/ Si
pina la sfirsitul timpurilor.
(Din Psalmurile din Manuscrisele
de la Marea Moarta)
Fie ca El sa va acopere de binecuvintarile Sale,/ Fie ca voi sa
va protejati de rau,/ Fie ca El sa va ilumineze inima prin cunoasterea
intuitiva/ Si spiritul vostru prin intelepciunea vesnica./
Fie ca El sa va acorde binecuvintarea Sa/ Si pacea Sa eterna./
La inceputul zilei/ Imbratisez Mama mea Paminteasca - Pamintul,/ Cind
se lasa noaptea/ Ma indrept catre Tatal meu Ceresc/ Zi dupa zi/ Traiesc
dupa Legile Lor/ Si eu infaptuiesc aceste comuniuni,/ Pina la sfirsitul
timpurilor.
El a dat omului doua forte/ Care-l insotesc de-a lungul intregii
sale vieti:/ Spiritul adevarului si spiritul minciunii./ Adevarul se
naste din stralucirea luminii,/ Minciuna, din profunzimile intuneri-
cului./ Ingerii luminii/ Vegheaza asupra copiilor adevarului/ Si cala-
uzesc pasii lor pe drumul limpezimii./ Adevarul si minciuna se-nfrunta
in om/ Aflat intre intelepciune si nechibzuinta./ Alegind adevarul,/
El va evita obscuritatea./ Binecuvintati fie cei care au credinta in
Lege./ Fie ca ea sa le dea binefaceri,/ Protejindu-i de orice rau,/
Trezindu-le inima pentru intelegerea vietii/ Si acordindu-le harul cu-
noasterii eterne.
(Manual de disciplina din Manuscrisele
de la Marea Moarta)
Spiritul tau m-a patruns,/ Strapungindu-mi constiinta,/ Reve-
lindu-mi secretul Tau minunat./ El a facut sa tisneasca-n mine/ Un iz-
vor de cunoastere,/ O fintina de putere,/ Un torent de dragoste si in-
telepciune/ Asemanator splendorii/ Luminii eterne.
(Cartea de imnuri din Manuscrisele de
la Marea Moarta)
EXTRAS DIN CARTEA ESENIANA A MAESTRULUI VIRTUTII
Invatatorul se duse pina la malul riului, acolo unde multi-
mea avida sa asculte vorbele Sale, se adunase. Binecuvintindu-i
pe toti, ii intreba ce-i preocupa. Unul dintre ei Il intreba:
" Invatatorule, cui sa dam noi valoare ? De cine sa ne ferim ?"
Si Invatatorul raspunse:
"Cauzele tuturor relelor de care sufera oamenii sint in
afara lor. Cum ar putea ceea ce e rau in noi sa ne faca sa sufe-
rim? Un copil moare, o avere se risipeste, o casa si cimpurile
iau foc si, neputinciosi, ne lamentam: "Ce ma fac acum? Ce mi se
va intimpla? Cind voi iesi din aceste incercari?" Cei care ros-
tesc asemenea cuvinte dispera sau se bucura de evenimentele caro-
ra ei nu le sint stapini. Cind noi sintem dezolati de ceea ce nu
depinde de noi, noi semanam cu copilul care plinge atunci cind
apune soarele. S-a spus din timpuri stravechi: "Nu vei rivni la
bunurile aproapelui tau." Si Eu va spun acum:
"Sa nu doriti nimic care nu este in voi, caci doar ce exista in
voi va apartine; ceea ce e in afara voastra apartine altuia. Sa
cunosti ce e al tau, sa cunosti ce nu e al tau, iata cheia feri-
cirii. Daca aspirati la viata eterna, nu lasati eternitatea din
voi pentru a va agata de umbrele lumii oamenilor; ele poarta
moartea in germene.
Ceea ce se produce in afara voastra, oare nu scapa contro-
lului vostru? Ba da. Si cunoasterea binelui si raului care nu e
in voi? Ba da. Va sta deci in putere sa priviti evenimentele
exterioare cu intelepciune si dragoste, mai degraba decit cu
tristete si teama. Nimeni nu poate sa va impiedice. Nu va neli-
nistiti, nu va lamentati. Orice apare, judecati-l cu lumina inte-
lepciunii si a dragostei si-l veti vedea cu ochii ingerilor.
Daca fericirea voastra depinde de ce vi se-ntimpla, traiti in
sclavie. Daca traiti ascultind Ingerii din voi, sinteti liberi.
Veti atinge libertatea care face din voi autentici fii ai lui
Dumnezeu, care nu se supun decit poruncilor Sfintei Legi. Atunci
cind se va apropia Ingerul Mortii, va puteti intinde bratele catre
Dumnezeu, zicind: "Eu nu am neglijat comuniunile pe care Tu mi le-
ai dat pentru a invata Legea si a merge in compania Ingerilor.
Constiinta mea s-a dezvoltat si eu sint multumit de soarta mea.
Iti multumesc, Doamne,pentru viata pe care mi-ai acordat-o. Ia-o din
nou acum, caci toate lucrurile iti apartin dintotdeauna".
Sa stiti ca un om nu poate servi la doi stapini. El va iu-
bi pe unul si-l va uri pe celalalt, sau el va respecta pe pri-
mul si-l va dispretui pe celalalt. Voi nu puteti dori in ace-
lasi timp bogatiile pamintului si Imparatia Cerurilor. Bogati-
ile materiale nu apartin omului, ci universului si daca rivniti
la ele veti pierde bunul cel mai de pret: Regatul Cerului care
e in voi. In lumea oamenilor ca si in cea a Ingerilor, orice a-
re pretul sau. Cel care cauta norocul si bogatiile pamintului
este subjugat acestor cuceriri: el alearga, linguseste, minte
si mituieste pentru a obtine gloria la care rivneste. Dar cind
va fi eliberat de teama? Cind va atinge el pacea spiritului ?
O zi in compania Ingerilor Mamei noastre Pamintesti si o
noapte in comuniune cu Tatal Ceresc sint binecuvintari care au
de asemeni pretul lor. Ele nu se cistiga gratis. Daca fintina
voastra seaca, daca un incendiu devasteaza casa voastra, daca
recoltele voastre sint nimicite si voi priviti tot ce se in-
timpla cu calm si seninatate, voi urmati urmele ingerilor caci
toate aceste lucruri sint facute pentru a aparea si disparea
si a aparea din nou. Ploaia poate sa umple fintina voastra,
casele pot fi reconstruite si noi grine semanate. Dar Regatul
Cerurilor nu va disparea. Nu schimbati dar, ceea ce e etern cu
ceea ce poate disparea in citeva ore.
Atunci cind voi intrebati care e patria voastra, nu men-
tionati cutare sau cutare tara unde corpul vostru s-a nascut,
caci voi apartineti-copii ai luminii-Fraternitatii care inte-
lege (cuprinde) tot universul. Tatal vostru Ceresc a creat
parintii, bunicii si stramosii vostri si toate fiintele de pe
pamint. Intr-adevar,voi sinteti fiii lui Dumnezeu si toti oa-
menii sint fratii vostri. Faptul ca Dumnezeu este Creatorul,
paznicul si Tatal vostru, nu e suficient pentru a va elibera
de orice tristete si frica? Astfel renuntati la acumularea
bunurilor materiale. Aurul si argintul nu aduc decit corup-
tie si moarte. Deschideti larg sufletul vostru aerului data-
tor de viata al libertatii! De ce va-ngrijorati de vesminte?
Priviti crinii de pe cimp, uitati-va cum cresc, ei nici nu
nu muncesc, nici nu tes si totusi nici chiar Solomon in toa-
ta gloria sa nu a fost asemenea nici unuia dintre ei.
De ce sa va ingrijorati de hrana? Priviti toate cadou-
rile Mamei voastre Pamintesti: fructele care se coc in co-
paci, grinele aurite de pe cimpii. De ce sa va ingrijorati
de a poseda o casa si paminturi? Un om nu poate vinde ceea
ce el nu are, si el nu poate avea ceea ce este proprietatea
tuturor. Tot pamintul e al vostru si toti oamenii sint fra-
tii vastri. Ingerii Mamei voastre Pamintesti va insotesc zi-
ua, cei ai Tatalui Ceresc va calauzesc noaptea si Legea
Sfinta e in voi. Fii ai Regelui, renuntati deci la a rivni
la zdrente; luati deci loc la masa comuniunilor si fiti
demnni de mostenirea voastra divina. Caci in Dumnezeu noi
traim, actionam si ne formam. Intr-adevar noi sintem fiii
Sai, El este Tatal nostru.
Cel care traieste potrivit dorintelor sale profunde,
fara a intimpina obstacole in realizarile lor cunoaste li-
bertatea. Cel care il putem face sa esueze e un sclav. Cel
care nu rivneste la nici un bun al altuia ramine liber, caci
singurul bun care ne apartine cu adevarat e Regatul Ceruri-
lor care e in noi; acolo locuieste Sfinta Lege. Regatul Ce-
rului te face sa te gindesti la acei negustori, amatori de
perle fine, care, gasind o perla nepretuita de vinzare, isi
vind tot ce au pentru a o cumpara. Daca o asemenea perla e
a voastra pentru totdeauna, de ce o schimbati pentru praf
si nisip? Sa stiti ca nici casa, nici paminturile, nici fiul
si nici fiica voastra, nici bucuriile si necazurile existen-
tei, nici chiar reputatia voastra nu va apartin.
Daca va agatati totusi de ele si daca sinteti dependenti,
atunci intr-adevar voi sinteti sclavi si veti ramine astfel.
Copiii Mei, nu lasati demonii sa se instaleze in voi in
legatura cu lucruri ce nu va apartin. Nu va lasati sufocati
de lume, ca un arbore de liane. Lumea da si ia inapoi, dar
nici o putere in cer si nici pe pamint nu poate sa va ra-
peasca Legea Sfinta care locuieste in voi. Daca se intim-
pla ca apropiatii vostri sa fie masacrati si voi insiva a-
lungati din tara voastra, plecati atunci plini de curaj ca-
tre alte orizonturi, avind mila de ucigas, care se distruge
pe sine prin actiunile sale. Adevaratii vostri parinti sint
Tatatl vostru Ceresc si Mama voastra Paminteasca, adevarata
voastra patrie este Regetul Cerului, de care nici exilul
sau moartea nu pot sa va separe. Ca o stinca, Legea Sfinta
care e in voi, rezista la toate furtunile, ea este adapostul
si salvarea voastra.
FRAGMENT DIN EVANGHELIA ESENIANA A LUI IOAN
La inceput era Legea si Legea era cu Dumnezeu. El era
Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor. In El era viata si
viata era lumina oamenilor. Lumina a stralucit in intuneric,
dar intunericul n-a primit-o.
Fratii tocmai adusera din strafundul desertului marturia
luminii pentru ca toti sa poata merge potrivit Sfintei Legi.
Adevarata lumina ilumineaza pe fiecare om la nasterea sa,
dar lumea o ignora. Celor care respecta Legea le e data pu-
terea de a deveni fiii lui Dumnezeu si sa intre in oceanul
cosmic unde se afla arborele vietii.
Isus esenianul le spuse:
"In adevar va spun, nici un om nu poate vedea Regatul Ceru-
lui daca nu are a doua sa nastere".
Atunci cineva intreba:
"Cum poate sa se nasca un om a doua oara? Cum se poate el
intoarce in pintecele mamei pentru a se naste din nou ?"
Dar Isus raspunse:
"Adevarat va spun, daca nu se naste din Mama Paminteasca si
Tatal Ceresc si nu merge in compania Ingerilor zilei si a
noptii, nici un om nu poate intra in Regatul Etern. Carnea
corpului vostru e nascuta din carnea Mamei Pamintesti si
spiritul din voi e nascut din Tatal Ceresc. Legea Sfinta e
ca vintul pe care il simtim fara sa stim de unde vine. Toti
oamenii aud Legea de la prima lor suflare, caci ea e cu ei,
dar ei nu o recunosc. Cel care se naste a doua oara din
Tatal Ceresc si din Mama Paminteasca va auzi cu urechi noi
si va vedea cu ochi noi. In el, flacara Legii va fi aprin-
sa.
Cineva striga:
"Cum e posibil asa ceva?"
Si Isus spuse:
"Noi povestim cele ce stim si marturisim ceea ce am vazut,
dar voi nu acceptati marturiile noastre. Totusi omul e nas-
cut pentru a trai cu Ingerii. Lui i-a conferit Tatal Ceresc
mostenirea sa, pentru ca el sa construiasca Regatul Cerului
pe pamint. Dar omul s-a indepartat de Tatal sau. El cauta
pietre pretioase in mocirla, el adora lumea si idolii sai.
Lumina a venit pentru a limpezi pamintul si oamenii au pre-
ferat intunericul, caci actiunile lor erau rele. Toti cei
care fac rau au oroare de lumina si fug de ea. Totusi noi
nu sintem mai putin - cu totii - fii ai lui Dumnezeu care
vrea sa fie glorificat in noi. Lumina care aureoleaza pe
copii Domnului e cea a Sfintei Legi. Cel care fuge de Lu-
mina isi reneaga Tatal si Mama care i-au dat nastere.
Un om intreba atunci pe Isus:
"Invatatorule, cum putem noi cunoaste lumina ?"
Isus raspunse:
"In adevar Eu va dau o porunca noua: Iubiti-va unii pe al-
tii asa cum voi ii iubiti pe cei care lucreaza in Gradina
Eternitatii. Astfel toti oamenii vor vedea ca voi sinteti
frati, odata ce noi toti sintem fii ai lui Dumnezeu."
Un om remarca:
"Ne vorbesti mult de aceasta fraternitate, dar noi nu pu-
tem s-o impartasim cu toti, chiar daca sintem gata de a ve-
nera lumina, ne intoarcem de la intuneric spre rau."
Isus ii raspunse:
"Inima ta sa nu se tulbure, ai credinta! Sa stii ca exista
mai multe locuri in casa Tatalui vostru. Fraternitatea nu e
decit o reflectare a marii Fraternitati Ceresti careia ii
apartin toate fiintele cerului si pamintului. Fraternitatea
noastra e asemanatoare unei vii al al carui viticultor este
Tatal nostru. El pune araci la butucii care nu dau fructe
si sprijina pe cei care au puterea sa produca si mai mult.
Vino cu noi si noi vom fi cu tine. O creanga izolata nu
poate avea fructe; tu nu vei avea astfel succes fara sa
traiesti dupa Sfinta Lege. Ea e stinca pe care se constru-
ieste fraternitatea noastra. Omul care nu se supune Legii
este dat la o parte ca un butuc care se usuca si care e
aruncat in foc.
Asa cum ne invata Ingerul Iubirii, fratii traiesc in
dragoste unii cu altii. Va cerem sa faceti la fel. Nu e-
xista o iubire mai mare decit aceea de a-i invata pe al-
tii legea de a iubi aproapele ca pe sine insusi. Tatal
Ceresc e in noi si noi sintem in El, de aceea noi sa in-
tindem miinile fratesti, pentru ca voi sa fiti una cu
noi. Noi va transmitem gloria pe care ne-a dat-o Tatal
Ceresc care v-a iubit dinaintea creatiei lumii."
Astfel fratii predicau Sfinta Lege celor care doreau
s-o auda, si se povesteste ca ei ingrijeau de cei bolnavi
si necajiti cu plante, cu bai de soare si apa. Si infap-
tuiau minuni a caror istorisire ar umple toate cartile
lumii. Amin.
FRAGMENT DIN EVANGHELIA ESENIANA A LUI IOAN
La inceput era Legea si Legea era cu Dumnezeu. El era
Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor. In El era viata si
viata era lumina oamenilor. Lumina a stralucit in intuneric,
dar intunericul n-a primit-o.
Fratii tocmai adusera din strafundul desertului marturia
luminii pentru ca toti sa poata merge potrivit Sfintei Legi.
Adevarata lumina ilumineaza pe fiecare om la nasterea sa,
dar lumea o ignora. Celor care respecta Legea le e data pu-
terea de a deveni fiii lui Dumnezeu si sa intre in oceanul
cosmic unde se afla arborele vietii.
Isus esenianul le spuse:
"In adevar va spun, nici un om nu poate vedea Regatul Ceru-
lui daca nu are a doua sa nastere".
Atunci cineva intreba:
"Cum poate sa se nasca un om a doua oara? Cum se poate el
intoarce in pintecele mamei pentru a se naste din nou ?"
Dar Isus raspunse:
"Adevarat va spun, daca nu se naste din Mama Paminteasca si
Tatal Ceresc si nu merge in compania Ingerilor zilei si a
noptii, nici un om nu poate intra in Regatul Etern. Carnea
corpului vostru e nascuta din carnea Mamei Pamintesti si
spiritul din voi e nascut din Tatal Ceresc. Legea Sfinta e
ca vintul pe care il simtim fara sa stim de unde vine. Toti
oamenii aud Legea de la prima lor suflare, caci ea e cu ei,
dar ei nu o recunosc. Cel care se naste a doua oara din
Tatal Ceresc si din Mama Paminteasca va auzi cu urechi noi
si va vedea cu ochi noi. In el, flacara Legii va fi aprin-
sa.
Cineva striga:
"Cum e posibil asa ceva?"
Si Isus spuse:
"Noi povestim cele ce stim si marturisim ceea ce am vazut,
dar voi nu acceptati marturiile noastre. Totusi omul e nas-
cut pentru a trai cu Ingerii. Lui i-a conferit Tatal Ceresc
mostenirea sa, pentru ca el sa construiasca Regatul Cerului
pe pamint. Dar omul s-a indepartat de Tatal sau. El cauta
pietre pretioase in mocirla, el adora lumea si idolii sai.
Lumina a venit pentru a limpezi pamintul si oamenii au pre-
ferat intunericul, caci actiunile lor erau rele. Toti cei
care fac rau au oroare de lumina si fug de ea. Totusi noi
nu sintem mai putin - cu totii - fii ai lui Dumnezeu care
vrea sa fie glorificat in noi. Lumina care aureoleaza pe
copii Domnului e cea a Sfintei Legi. Cel care fuge de Lu-
mina isi reneaga Tatal si Mama care i-au dat nastere.
Un om intreba atunci pe Isus:
"Invatatorule, cum putem noi cunoaste lumina ?"
Isus raspunse:
"In adevar Eu va dau o porunca noua: Iubiti-va unii pe al-
tii asa cum voi ii iubiti pe cei care lucreaza in Gradina
Eternitatii. Astfel toti oamenii vor vedea ca voi sinteti
frati, odata ce noi toti sintem fii ai lui Dumnezeu."
Un om remarca:
"Ne vorbesti mult de aceasta fraternitate, dar noi nu pu-
tem s-o impartasim cu toti, chiar daca sintem gata de a ve-
nera lumina, ne intoarcem de la intuneric spre rau."
Isus ii raspunse:
"Inima ta sa nu se tulbure, ai credinta! Sa stii ca exista
mai multe locuri in casa Tatalui vostru. Fraternitatea nu e
decit o reflectare a marii Fraternitati Ceresti careia ii
apartin toate fiintele cerului si pamintului. Fraternitatea
noastra e asemanatoare unei vii al al carui viticultor este
Tatal nostru. El pune araci la butucii care nu dau fructe
si sprijina pe cei care au puterea sa produca si mai mult.
Vino cu noi si noi vom fi cu tine. O creanga izolata nu
poate avea fructe; tu nu vei avea astfel succes fara sa
traiesti dupa Sfinta Lege. Ea e stinca pe care se constru-
ieste fraternitatea noastra. Omul care nu se supune Legii
este dat la o parte ca un butuc care se usuca si care e
aruncat in foc.
Asa cum ne invata Ingerul Iubirii, fratii traiesc in
dragoste unii cu altii. Va cerem sa faceti la fel. Nu e-
xista o iubire mai mare decit aceea de a-i invata pe al-
tii legea de a iubi aproapele ca pe sine insusi. Tatal
Ceresc e in noi si noi sintem in El, de aceea noi sa in-
tindem miinile fratesti, pentru ca voi sa fiti una cu
noi. Noi va transmitem gloria pe care ne-a dat-o Tatal
Ceresc care v-a iubit dinaintea creatiei lumii."
Astfel fratii predicau Sfinta Lege celor care doreau
s-o auda, si se povesteste ca ei ingrijeau de cei bolnavi
si necajiti cu plante, cu bai de soare si apa. Si infap-
tuiau minuni a caror istorisire ar umple toate cartile
lumii. Amin.
FRAGMENT DIN CARTEA ESENIANA A REVELATIILOR
El va veni adus de Ingerul Aerului/ Si-L veti vedea./
Atunci toti fratii/ Care alcatuiesc imensa fraternitate pa-
minteasca/ Isi vor uni vocile/ Pentru a cinta Gloria Sa./
asa sa fie, Amin.
Si vocea vorbi:
"Eu sint Alpha si Omega, inceputul si sfirsitul/ Cel care
este, a fost si va fi"./ Eu m-am intors sa vad cine ni s-a
adresat./ Intorcindu-ma am vazut sapte luminari aurite/ Si
in mijlocul luminii lor sclipitoare,/ Se afla cineva ase-
manator Fiului Omului,/ Imbracat cu o haina alba ca neaua./
Vocea Sa ca muzica unui piriu, se raspindea-n aer/ Si-n
miinile sale tinea sapte stele/ Care straluceau din clari-
tatea orbitoare a cerului./ Cind vorbea, chipul Sau era
scaldat de o lumina/ La fel de stralucitoare ca lumina a o
mie de sori./ Si spuse: "Nu-ti fie teama, Eu sint primul si
ultimul;/ Inceputul si sfirsitul/ Scrie ce ai vazut,/ Lu-
crurile care sint si cele ce vor fi,/ Misterul celor sapte
stele care imi umplu miinile/ Si al celor sapte luminari
care ard cu lumina eterna./ Cele sapte stele sint Ingerii
Tatalui Ceresc/ Si cele sapte luminari Ingerii Mamei Pa-
mintesti,/ Spiritul omului e flacara/ Care uneste lumina
stelelor cu vapaia candelelor,/ Un pod sacru si scinteietor
intre pamint si cer".
Astfel vorbi Cel care tine sapte stele in mina Sa si
merge printre flacarile celor sapte candele aurite. Cel
care are urechi sa asculte ce spune Spiritul:
"Celui care a depasit obstacolele ii voi da substanta/
Arborelui vietii/ Care se afla in centrul paradisului lu-
minos al lui Dumnezeu".
Atunci ridicai ochii/ Si vazui o usa deschisa spre cer./
O voce rasuna peste tot, ca o trompeta/ Ea mi se adresa:
"Urca pina aici/ Si-ti voi arata lucrurile ce vor veni".
Imediat, in gind,/ M-am indreptat catre usa deschisa/ Pe
care am depasit-o pentru a patrunde/ Intr-un ocean de lumi-
na stralucitoare./ In mijlocul acestei viziuni orbitoare se
afla,/ Inconjurat de un curcubeu de culoarea smaraldului/
Un tron pe care sedea cineva cu chipul ascuns./ Treispreze-
ce jilturi incercuiau tronul/ Si pe ele am vazut/ Treispre-
zece batrini invesmintati in alb,/ A caror fete erau inva-
luite in nori de lumina./ In fata tronului ardeau sapte
candele/ Cu focul Mamei Pamintesti./ Si straluceau de ase-
menea sapte stele,/ Focul Tatalui Ceresc./ Mai era de ase-
menea o mare de cristal./ Suprafata sa reflecta muntii,
vaile, oceanele pamintului/ Si toate fiintele creatiei./
Cei treisprezece batrini se inchinara in fata splendorii
Aceluia/ Care sedea pe tron, cu chipul ascuns,/ Si riuri
de lumina se revarsau de la unul la altul,/ Unindu-le
miinile./ Ei exclamara:/ "Sfint, Sfint, Sfint/ Este Domnul
Dumnezeu Atotputernic,/ Care a fost, este si va fi./ Tie,
Doamne ti se cuvin/ Gloria, Onoarea si Puterea,/ Caci Tu
esti Creatorul tuturor lucrurilor"./ Eu vazui in mina
dreapta a celui care sedea pe tron,/ Cu chipul ascuns,/ O
carte acoperita de inscriptii in interior si pe spate,/ Si
sigilata cu sapte peceti./ Am auzit un Inger intrebind cu
o voce puternica:/ "Cine e demn sa deschida aceasta carte/
Si sa-i desfaca sigiliile ?"/ Si nimeni din cer, de pe pa-
mint, sau de sub pamint,/ Nu putea sa deschida sau sa ci-
teasca aceasta carte./ Eu am plins, caci cartea nu putea
fi deschisa,/ Si eu eram incapabil sa citesc ce era scris
in ea./ Unul dintre cei batrini imi spuse:
"Nu plinge/ Intinde-ti mina si ia cartea,/ Da, cartea
cu sapte sigilii si deschide-o,/ Caci a fost scrisa pentru
tine/ Care esti in acelasi timp ultimul dintre cei de pe
urma/ Si primul dintre fruntasi"./ Eu am intins mina catre
carte./ Deodata invelisul ei se dadu la o parte/ Si miini-
le mele atinsera paginile aurite/ Si ochii mei contemplara
misterul celor sapte sigilii./ Eu privii si auzii vocea nu-
merosilor Ingeri/ Adunati in jurul tronului./ Ei erau de ze-
ce mii de ori cite zece mii,/ Milioane si milioane care pro-
clamau tare:/ "Fie ca gloria si intelepciunea, forta/ Si pu-
terea sa fie pe veci/ A Celui care va revela misterul miste-
relor."
Eu vazui norii de lumina retragindu-se,/ Formind o pun-
te de foc care unea miinile mele/ Cu cele ale celor trei-
sprezece batrini/ Si cu picioarele Celui care era asezat pe
tron,/ Cu chipul ascuns/.Am deschis primul sigiliu/ Si am
contemplat Ingerul Aerului./ Dintre buzele sale iesea su-
flul vietii./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu
omului vintul intelepciunii./ Omul inspira./ Si cind expi-
ra, cerul se intuneca,/ Aerul dulce deveni viciat si fe-
tid,/ Norii de fum raufacator acoperira tot pamintul/ Si
mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis al doilea sigiliu/ Si am contemplat Ingerul
Apei./ Printre buzele sale curgea apa vietii./ El ingenun-
chie deasupra pamintului/ Si dadu omului oceane de iubire./
Omul intra in apele limpezi si stralucitoare./ La contactul
cu el, undele se intunecara,/ Apele de cristal se inegrira./
Pestele agoniza in bezna infecta,/ Toate fiintele murira de
sete/ Si eu mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis cel de al treilea sigiliu/ Si am contemplat
Ingerul soarelui./ Intre buzele sale curgea lumina vietii./
El ingenunchie deasupra pamintului,/ Si dadu omului focul
puterii/ Si forta soarelui patrunse in inima omului./ Din
aceasta putere omul a creat un fals soare;/ El raspindea
focul distrugerii,/ Arzind padurile, devastind pajistile
inverzite,/ Nelasind decit oase carbonizate din fratii
sai,/ Si mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis cel de-al patrulea sigiliu si am contemplat
Ingerul Bucuriei./ Intre buzele sale curgea muzica vietii./
El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului cintecul
pacii./ Pacea si bucuria vibrau in sufletul omului/ Ca sune-
te muzicale./ Dar acesta nu auzea decit disonantele/ Triste-
tii si amaraciunii./ El trase spada/ Si taie miinile artiza-
nilor pacii./ El o trase din nou/ Si taie capetele cintare-
tilor,/ Si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de-al cincilea sigiliu/ Si am contemplat
Ingerul Vietii./ Intre buzele sale curgea sfinta alianta
dintre Dumnezeu si om./ El ingenunchie deasupra pamintului/
Si dadu omului darul creatiei./ Omul a dat nastere unei fo-
sile de fier in forma de sarpe/ Si recolta sa fu foamea si
moartea,/ Si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de-al saselea sigiliu/ Si am contemplat
Ingerul Pamintului./ Intre buzele sale curgea riul vietii
eterne./ El ingenunchie deasupra pamintului/ Si dadu omului
secretul eternitatii./ El il invita sa deschida ochii/ Pen-
tru a contempla misteriosul arbore al vietii in oceanul
cosmic/ Dar omul ridica mina si-si scoase ochii,/ Spunind
ca nu exista eternitate,/ Si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de al saptelea sigiliu/ Si am contem-
plat Ingerul Mamei Pamintesti./ El aducea, emanind de la
Tatal Ceresc,/ Un mesaj de lumina stralucitoare/ Destinat
exclusiv omului/ Care traia intre cer si pamint./ Mesajul
a fost murmurat la urechea sa/ Dar el nu-l auzi deloc./ De
aceasta data nu m-am mai intors plin de rusine,/ Am intins
bratele catre aripile Ingerului/ Si m-am adresat cerului:/
"Spune-mi mesajul, caci vreau sa gust din fructul/ Arborelui
vietii care se afla in oceanul cosmic."/ Si ingerul ma privi
cu o tristete infinita./ O mare tacere se facu in ceruri,/
Apoi rasuna o voce/ Cu sunet de trompeta:/ "Tu, omule, vrei
sa vezi riul pe care l-ai nascut/ Atunci cind te-ai indepar-
tat de tronul lui Dumnezeu,/ Atunci cind ai neglijat daruri-
le/ Ingerilor Mamei Pamintesti/ Si ai Tatalui Ceresc?"/ O
durere teribila ma asalta/ Odata ce simtii in mine/ Suflete-
le tuturor celor care s-au orbit/ Pentru a nu vedea decit
dorintele lor carnale,/ Si vazui cei sapte Ingeri in fata
lui Dumnezeu./ Si primira sapte trompete.
Un alt Inger se apropie de jilt/ Cu o cadelnita auri-
ta./ El primi multa tamiie/ Pentru a o depune ca ofranda
pe jiltul pregatit ca dinaintea tronului,/ Insotit de ruga-
ciunile tuturor celorlalti Ingeri./ Fumul tamiii iesea din
mina sa,/ Se ridica inaintea lui Dumnezeu./ Ingerul lua ca-
delnita/ O umplu cu focul din jilt,/ Apoi el o risipi catre
pamint./ Voci si traznete rasunara,/ Erau fulgere si cutre-
mure./ Cei sapte Ingeri isi ridicara goarnele/ Si se prega-
tira sa sufle.
Primul Inger facu sa rasune goarna sa./ O grindina si
o ploaie de singe si de foc/ Se abatu pe pamint./ Padurile
si arborii inverziti fura arsi in intregime/ Si ierburile
fura transformate in cenusa.
Al doilea Inger suna din goarna sa./ Si un munte mare
de foc/ Se prabusi in mare,/ In timp ce un nor de singe se
ridica din pamint.
Al treilea si al patrulea sunara de asemenea,/ Declan-
sind un puternic cutremur./ Soarele se intuneca/ Si luna a
capatat culoarea singelui.
Al cincilea Inger facu sa rasune goarna sa,/ Si stele-
le se prabusira pe pamint/ Ca smochinele din smochin/ Cind
un vint violent il scutura.
Al saselea Inger suna din goarna sa/ Si cerul se infa-
sura/ Ca un covor care se ruleaza./ Pe toata intinderea pa-
mintului nu mai era nici un singur arbore,/ Nici o floare,
nici un fir de iarba.
Cind m-am indreptat pentru a scruta orizontul,/ Pi-
cioarele mele se infundara in solul milos, rosu de singe./
O mare tacere inundase pamintul.
Al saptelea Inger facu sa rasune goarna sa/ Si eu va-
zui o fiinta puternica coborind din cer/ Invesminata intr-
un nor.
Corpul sau era incins cu un curcubeu/ Chipul sau era a-
semenea unui soare,/ Picioarele sale, coloane de foc./ El
tinea in mina sa o carte deschisa./ El puse piciorul sau
drept pe mare, piciorul sau sting pe pamint,/ Si el striga
cu o voce puternica:/ "Omule, doresti tu ca aceasta viziune
sa se realizeze ?"/ Eu raspunsei:/ "Tu stii, O, Cel prea
Sfint,/ Ca eu sint gata la orice/ Pentru ca aceste teribile
evenimente sa nu se petreaca."./ El imi spuse:/ "Omul a cre-
at aceste puteri de distrugere./ El le-a modelat din pro-
priul sau spirit,/ El s-a intors/ De la Ingerii Tatalui
Ceresc si ai Mamei Pamintesti,/ El este artizanul propriei
sale ruine."/ Eu intrebai:/ "Atunci, nu mai este nici o spe-
ranta?"/ O lumina stralucitoare arse miinile sale ca un
riu,/ Si el raspunse:/ "Exista mereu speranta,/ O, tu OM
pentru care cerul si pamintul au fost create."/ Atunci Inge-
rul/ Ale carui picioare se odihneau pe mare si pe pamint/
Isi ridica mina spre cer/ Si jura pe Cel care traieste ves-
nic,/ Care a creat cerul si tot ce el contine,/ Pamintul si
tot ce el contine/ Marea si tot ce ea contine,/ Ca acest timp
va fi intr-o zi,/ Ziua in care vocea celui de al saptelea In-
ger rasuna./ Atunci misterul Domnului va fi revelat/ Celor
care vor fi mincat fructele arborelui vietii/ Care se afla
vesnic in oceanul cosmic./ Si vocea relua :/ "Mergi si ia
cartea deschisa care ti-o da Ingerul/ Care sta sprijinit pe
mare si pe pamint"./ M-am dus catre Inger si i-am zis:/ Da-
mi cartea/ Ca vreau sa ma hranesc cu fructele arborelui vie-
tii/ Care se afla in mijlocul oceanului cosmic"./ Ingerul
imi dadu cartea,/ Am deschis-o si citii,/ Ceea ce a fost si
ce va fi./ Am vazut holocaustul nimicind pamintul/ Si marea
distrugere/ Care ineca toata suflarea sa intr-un ocean de
singe./ Am vazut de asemenea eternitatea omului/ Si iertarea
mereu inoita a Celui Atotputernic./ Sufletele oamenilor erau
asemenea paginilor albe ale unei carti,/ Mereu gata ca un
nou cintec sa fie gravat./ Eu mi-am ridicat din nou privi-
rea/ Catre cei sapte Ingeri ai Mamei Pamintesti/ Si cei sap-
te ai Tatalui Ceresc./ Mi-am simtit picioarele atingind frun-
tea sacra a Mamei Pamintesti,/ Degetele mele atingind picioa-
rele sacre ale Tatalui Ceresc/ Si am intonat un imn de grati-
tudine:/ "Binecuvintat fii Tu, Tata Ceresc,/ Care m-ai condus
catre izvoarele vii/ Ale gradinii eterne./ Arborele vietii
isi indreapta ramurile cele nemuritoare/ Catre cerul infinit/
Si radacinile sale se ancorara/ In apele profunde ale curen-
tului vietii./ Si Tu, o Tata, protejezi fructele sale./ Inge-
rii Tai, ai zilei si ai noptii/ Si flacarile luminii Tale/
Vegheaza asupra creatiei Tale./"
Dar vocea vorbi din nou/ Si ochii mei au fost intorsi,/
De la splendorile Regatului Luminii./ "O, omule, pazeste-te!/
Poti avansa pe drumul cel bun/ Si trai in compania Ingeri-
lor./ Ziua tu poti cinta pentru Mama Paminteasca,/ Si noaptea
pentru Tatal Ceresc,/ Ca purtator de cuvint al Legii./ Dar
iti vei abandona fratii,/ Ii vei lasa sa se scufunde intr-o
groapa de singe/ In timp ce pamintul desfigurat tremura si
geme de durere/ Sub lanturile sale de piatra?/ Vei bea tu din
cupa vietii eterne cind fratii tai mor de sete?"/ Inima mi se
umplu de compasiune/ Si ridicind ochii am vazut/ O femeie im-
bracata intr-un soare, cu luna la picioarele sale,/ O coroana
de sapte stele stralucesc pe capul sau./ Am inteles ca ea e
sursa apelor/ Si mama padurilor/ Si apoi m-am regasit pe malul
marii./ Vazui o fiara iesind din apa/ Si corpul sau imprastia
un miros gretos si respingator./ Acolo unde ea aparu,/ Apa
limpede se transforma in mocirla./ Corpul sau era acoperit de
o carapace neagra fumeginda./ Femeia imbracata in soare/ In-
tinse bratele sale catre fiara/ Care se apropia si o inlan-
tui./ Pielea se ofili sub suflul otravit al animalului/ Care
o frinse intre bratele sale de stinca,/ Si apoi se scufunda
in mocirla cu lacrimi de singe./ Din gitlejul animalului ie-
sira osti de oameni/ Fluturindu-si spadele si incaierindu-se
unii cu ceilalti./ Ei se luptara cu furie,/ Taindu-si mem-
brele si scotindu-si ochii/ Inainte de a disparea intr-o ga-
ura a mocirlei/ Urlind de durere./ Eu ma apropiai de marginea
gaurii si mi-am bagat mina in ea./ Vazui un virtej de singe/
Care ii tinea pe oameni prizonieri ca pe niste muste/ Intr-o
plasa de paianjen./ Si am spus cu voce puternica: "Fratilor,
plecati spadele voastre si apucati-mi mina./ Renuntati la a
mai murdari si profana pe Cea/ Care v-a dat nastere/ Si pe
Cel care v-a lasat mostenirea Sa./ Vremea vinovatiei voas-
tre s-a incheiat./ Incetati atunci zilele macelului si pri-
goanei voastre,/ Caci cel care ia in captivitate va fi cap-
tiv,/ Cel care omoara cu spada de spada va pieri./ Vinzatorii
pamintului vor plinge si vor fi indoliati,/ Caci nimeni nu le
va mai cumpara nimic./ Negustori de aur, de argint si de pie-
tre pretioase,/ De perle, de fireturi de matase, de stofe si
de purpura,/ De marmura, de oi si de cai,/ De care, de sclavi
si de suflete omenesti,/ Nu veti mai putea nici cumpara nici
vinde.
Totul e scufundat intr-o mare de singe/ Caci voi v-ati
intors de la Tatal si de la Mama voastra,/ Si pentru ca voi
venerati fiara care cladeste un paradis din pietre./ Lasati
sa va cada spadele fratilor si apucati mina mea./ In clipa in
care degetele noastre se impreunara,/ Am vazut aparind o mare
cetate la orizont./ Voci si tunete rasunara, fulgere lumina-
ra./ Un cutremur se dezlantui,/ De o putere inca necunoscu-
ta./ El sfarima marea cetate in trei/ Si orasele si noroadele
se prabusira./ Marea cetate prabusi/ Cupa cu vin/ A miniei
teribile a Domnului,/ Insulele pornira in deriva/ Si muntii
au disparut./ Grindina cazu din cer/ Cu bucati de gheata mai
mari decit pietroaiele./ Un Inger puternic apuca o stinca e-
norma/ Si o arunca in mare, zicind:/ "Astfel va fi distrusa
marea cetate,/ Si nu va mai fi in veci recladita./ Harpistii,
flautistii, cintaretii/ Nu vor mai fi auziti intre zidurile
tale, mare cetate,/ Si nici un mestesugar nu-si va mai insta-
la atelierul./ Niciodata in incinta ta/ Nu va mai scrisni
moara de piatra,/ Nu va mai straluci lumina luminarii,/ Nu
va mai rasuna vocea logodnicelor./ Caci negustorii erau oa-
menii cei mai venerati din lume/ Si prin inselatoriile tale
natiunile lumii au fost amagite;/ In incinta ta a fost im-
prastiat singele profetilor, sfintilor si a tuturor celor
care au fost masacrati pe pamint"/
Fratii mei imi apucara mina/ Si iesira cu mare greutate
din gaura mocirlei./ Stateau uimiti pe nisip/ Si cerurile
se rupsesera pentru a lasa ploaia sa le spele corpurile lor
namolite./ Am auzit din cer/ O voce asemanatoare mugetului
apelor/ Si tunetului sonor./ Am auzit vocea harpistilor, a-
companiati de instrumentul lor,/ Intonind un cint nou in fa-
ta tronului./ Vazui un alt Inger zburind pe firmament,/ A-
ducind cu el cintecele zilei si ale noptii,/ Si evanghelia
eterna,/ Pentru a o predica celor care salasluiesc pe pa-
mint,/ Celor care au iesit din mlastina/ Si stateau in fata
tronului dazbracati si spalati de ploaie./ Ingerul exclama:/
" Temeti-va de Domnul si slaviti-L,/ Caci ora judecatii Sale
va veni!/ Slaviti-l pe Cel care a creat cerul si pamintul,/
Marea si izvoarele".
Si am vazut cerul deschizindu-se, lasind sa se vada un
cal alb./ Calaretul sau se numea Adevar, Sinceritate si
Dreptate./ Ochii sai aruncau flacari,/ Purta mai multe co-
roane si un vesmint de lumina scinteietoare./ Picioarele
Sale erau goale./ El se numea Cuvintul lui Dumnezeu./ In
spatele Sau venea Sfinta Fraternitate,/ Calare pe cai albi./
Toti erau in haine albe imaculate./ Ei patrunsera in gradina
infinita/ In mijlocul careia se gaseste arborele vietii./
Oamenii dezbracati, muiati de ploaie, se apropiara de ei/
Tremurind in asteptarea judecatii./ Pacatele lor erau nume-
roase, ei au patat lumea,/ Distrugind fiintele pamintului si
ale marii,/ Au otravit solul, au infectat aerul,/ Si au in-
gropat de vie pe Mama care le-a dat nastere./ Dar nu mai va-
zui ce li s-a intimplat,/ Caci se schimba viziunea mea./ Un
nou cer si un nou pamint aparura,/ Caci cele dinainte au dis-
parut,/ Ca si marea./ Am vazut Sfinta Cetate a Fraternita-
tii/ Coborind din cerul lui Dumnezeu,/ Ca o logodnica impo-
dobita pentru mirele sau.
Am auzit, venind din cer, o voce anuntind:/ "Iata cum
muntele pe care locuieste Domnul se inalta deasupra culmi-
lor si colinelor,/ Toti se indreapta catre el in masa,/ Ve-
niti atunci catre muntele Domnului,/ Catre locuinta Sa,/
Pentru a-i auzi invataturile./ El va va arata calea,/ Si
noi il vom urma/ Caci Legea se va naste din Sfinta Frater-
nitate./ Priviti, casa Domnului e in mijlocul oamenilor/ El
va locui cu ei si ei vor fi poporul Sau./ Dumnezeu insusi va
fi printre ei si va fi Domnul lor,/ Consolatorul care le usu-
ca lacrimile./ Moartea, tristetea, plinsetele/ Si durerea nu
vor mai exista,/ Caci ce-a fost apartine trecutului
|
|
|
|
|
